Vine Ludovic Orban la servici, marţi seara, la 21:30, şi ia foc. Nimeni în ministere. Toată liota de funcţionari guvernamentali evaporată. Nu inţeleg de ce va miraţi domule Orban? Unde aţi trait în ultimii 50 de ani? Cu capul în nisip? Ăsta e neamul. Parte din distinşii funcţionari mestecă victoria cu biftecuri pe la terase, unii deplâng pe sub mese vremurile de “dolce vita” ale Guvernului Viorica, alţii mai cu picioarele pe pamânt înaintează demisii. Vinovatul principal de această situaţie nu este însă funcţionarul incompetent ci o cultura generalizată a indiferenţei, a nepăsării. Sunt înca unii care se intreabă: “De ce au ieşit oamenii în stradă pe 13 Ianuarie sau pe 10 August 2018. La ce au folosit 1008 zile de demonstraţie?” Uite la ce ar fi folosit, oameni buni. Dacă tot Bucureştiul era in faţa Palatului, nu mai era tot Videle instalat în Palat.

Gânditorul francez Alexis de Tocqueville s-a scărpinat într-o zi în cap şi a emis o întrebare/paradox despre democraţie: “Cum este posibil pentru oameni care nu se pot conduce pe ei inşişi, să fie capabili să aleaga pe altcineva care să ii conducă? In democraţiile vestice soluţia la aceasta dilemă a fost “Educaţie civică”. Încearcă să inveţi cat mai mult despre alţii şi fă o alegere cât poţi tu de bună. Du-te la vot şi înţelepciunea colectivă va sorta un conducator cât de cât acceptabil. Te-oi păcăli odata, de două ori, dar nu întotdeauna. In Orientul mijlociu, democraţia e mai stranie şi înseamnă cu totul altceva: “Alege-l pe cel mai puternic, fă-l sultan, Mare Erdogan al poporului şi continuă temenelele”.

Românii au ales o alta cale (de mijloc)… cea mai leneşă cu putinţă: “Mai subţirel la vot că avem treabă; de mers la meci, de jucat table, de inchinat pahare, de pupat moaşte, de ciocnit oua şi de urmărit telenovele. S-au produs şi sloganuri pe măsură: “Nu am ce vota – toţi sunt hoţi, si mincinoşi, şi aleargă după ciolan”. In consecinţă, românii voteaza în lehamite, sau oricui promite mai mult. Pentru ca e mai usor de ales pe ochi frumoşi, dar un program politic trebuie citit şi, doamne-fereşte, inteles. Românii preferă să voteze personalităţi în loc de programe politice. Voteaza pe Băsescu pentru că învârte abitir o sabie (metaforică), dar fără plan de bătălie. Voteaza pe Dragnea care promite să le îndese buzunarul drept cu fluturaşi de salariu sau pensie, dar în acelaşi timp şterpeleşte din buzunarul stâng. Voteaza pe Johnnis, care se laudă cu lupta împotriva PSD, dar nu s-a invrednicit să vină la o dezbatere sau sa dea un interviu în cinci ani de zile (să aflam şi noi care îi este planul, în afara de cearta cu neputincioasa mintală numită Dăncila). Mulţi români sunt astăzi extatici despre Barna, dar habar nu au de distincţia dintre centru-dreapta şi centru-stanga. Şi tot aşa, continuând sportul naţional de “formă fără fond”, românii aleg propagandişti politici în loc de doctrine politice.

Tocqueville probabil că a aflat ceva despre români atunci cand a cugetat despre “capcanele democraţiei”. Democraţia e bună, dar pentru cel pregătit, pentru cel care inţelege cuvântul scris şi dispus să gândească în interesul public. Democraţia nu funcţionează cu nepăsare şi ar trebui să pedepsească nepăsarea. In România rezultatul indolenţei publice nu s-a lasat mult asteptat. Atunci cand orice ne-conflictuală de la coada vacii este acceptabilă ca Premier, idiotul satului poate sa devină şef de spital, sef de post, primar, director de scoală sau consilier guvernamental. Vedeţi dumneavoastra – în România, indolenţa electoratului s-a revărsat peste administraţie.

Ludovic Orban a fost angajat pe post de “instalator la stat”, sa repare conducte sparte şi instalaţii care picură la toate încheieturile. Şi trebuie să faca ceva rapid şi efficient, lucrând cu funcţionarii Vioricăi (că vine iarna peste noi). Nasol. Peste tot, unde te uiţi, în administraţia publică bălteşte un noroi pestilenţial. Beizadele, şmecheri, fufe şi incompetenţi. Puţini au mai ramas prin ministere care ştiu meserie (Birchall e una, mai sunt si alţii). Marea majoritate au fost unşi pe post pe bază de cumetrii. Imi şi imaginez gloata de oligofreni, burtoşi şi cu cefe groase care bat transpiraţi la frunte, timid şi înfricoşat la uşa lui Orban, poate mai primesc un fluturaş şi mâine.

Nu vă invidiem job-ul domnule Orban. Trebuie sa începeţi cu o vidanjare puternică. Că s-a spart conducta cu proşti.

Lasă un răspuns