Acum că Barna a ratat intrarea in turul 2, putem sa învăţăm câteva lecţii.

25% din români (profitorii de la ţâţa bugetului şi credulii) sunt de extremă stânga. Aceste specimene tânjesc după pomeni nemuncite. Orice formaţiune politică va trebui să ţină seama de ei în campanii electorale. La acest electorat, strategia de a înduioşa sau culpabiliza cu primejdiile viitorului nu funcţionează. Pentru aceşti oameni, jefuirea bugetului şi distrugerea viitorului copiilor lor nu contează. Aceşti hapsâni se gândesc la ziua de maine, dar la ziua … lor … de maine (interes personal nu colectiv).

Inteligenta şi competenţa sunt mai puţin apreciate decât puterea şi încăpăţânarea. Atâta vreme cât un prost dă mâna cu oamenii şi împarte pomeni, va găsi suficiente voturi ca să îşi aducă partidul în parlament. Către români arunci cu mititei, ulei şi bere, nu cu broşuri, poze melancolice şi citate din Hegel. Publicul român nu doreşte adevărul. E mulţumit cu o iluzie în care să creadă, mai ales dacă vine cu o arvună la pomană. Este un lucru cunoscut ca mulţi români sunt indulgenţi cu jaful, atâta vreme cât le pică şi lor ceva. Dăncilă a câştigat cu un mesaj simplu şi eficient: “Votaţi-mă pe mine, că ăia vă taie pensile şi salariile”. Nu contează că Dăncilă nu mai are bani de dat. Tot aşa a câstigat şi mesajul lui Rareş Bogdan la Europarlamentare: “În 30 de zile, eliminăm pensiile speciale”. Şi mesajul lui Johannis din 10 Noiembrie: “Am învins PSD-ul”. Toate false. Nu contează veridicitatea; important e mesajul care câştigă alegerile.

Cei mai mulţi români nu votează programe şi doctrine politice, ci personalităţi. Partidele care vor să câstige alegeri trebuie să o ia mai moale cu ideologia; trebuie să cultive şi să promoveze personalităţi. Românii devin obsedaţi de alegerea pe persoană pe care au facut-o (Iliescu, Kovesi, Iohannis, Barna, Dăncilă, Băsescu), suferă de un blocaj de raţiune şi vor merge cu gâlceava până în pânzele albe ca să işi apere idolul. Acest efect nu se aplică totuşi la învinşi sau la candidaţii despotici sau incapabili să mimeze sinceritatea (cum ar fi Dragnea, Udrea, Bombonel sau Ponta).

USR-ul are şi el de învăţat câteva lecţii din alegeri. Principiile primează şi nu trebuie sacrificate de dragul unei victorii premature. Nu iţi inventa conducători mesianici pe care nu îi cunoaste bine şi publicul. Nu forţa alegerile în partid în mod prematur ca să acaparezi puterea administrativă, înainte de a fi stabilit o doctrină clară. Pentru că, principiile trebuie totdeauna sa preceadă, şi să fie supra-ordonate administraţiei. Nu te izola de mesajele de la firul ierbii, că te trezeşti cu dezamăgire în partid. Odată “mântuitorul” eliminat prin alegeri pierdute, lipsa principiilor va agrava debandada. Supravieţuirea unui partid depinde mai puţin de entuziasmul membrilor, cât de o viziune pe care o impartăşesc în comun. Un duşman comun, nu este o viziune politică. Dacă eşti din popor si ai interesul omului pe primul loc, şi dacă dreapta politica e ocupată deja (de PNL), de ce te încăpăţânezi sa te auto-numeşti partid de centru-dreapta? Doar aşa, din ambiţie, şi ca să alienezi membrii de centru-stânga şi electoratul de stânga?

Barna a plătit electoral pentru câteva aberaţii din campanie, care indiferent ce logică ascundeau, au fost justificate execrabil. Acestea sunt: “Nu vrem la guvernare fără anticipate” şi “Iesirea din criză nu este mandatul USR”. Ce-o fi fost în mintea alegătorului de rând: “Da cine sunteti voi mai tinereilor, să mă lăsaţi pe mine fără pensie şi căldură în iarnă, doar aşa pentru că nu va fac eu mendrele cu anticipatele destul de repede? Măcar Orban şi Viorica promit să aibă grija mea. Mi-or da; nu mi-or da? Nu ştiu. Dar de la voi, nici măcar o îngrijorare sau promisiune nu primesc. In mod clar, USR-ul mai are de evoluat până să intre în turul 2 de prezidenţiale.

USR-istii au facut rau şi ca l-au idolatrizat pe Barna fără merit aparent. Prin asta s-au auto-izolat de restul populaţiei (ca o secta adventistă într-o lume ortodoxă). Obsesia cu Barna, un meteorit venit de nicăieri (ajuns pe tricouri, facebook, postere, tatuaje, poze cu personalităti, copii şi pisici) a fost intrepretată de restul alegatorilor ca exaltare iratională. Un pic de noroi a mai lipsit, aruncat prin ziare şi TV, şi asta a fost sfârsitul candidatului prezidenţial Barna. Un salvator mesianic, dar numai in oastea lui.

Un personaj caraghios în această campanie a fost Cosmin Guşă, care visa să ajungă strateg la PSD dacă scapa de Viorica. Guşă a jucat o carte greşită. A dorit să scape de Viorica, dar l-a criticat cel mai mult pe Barna. A inventat un ipotetic stat paralel, cu generali ticluitori în rezervă. In felul asta vinovaţii pentru eşecul PSD-ului erau generalii sau camarila lui Dăncilă (Fifor, Orlando, Olguta). Onoarea PSD-ului era însă salvată. Sub o nouă conducere (Firea, Paul Stănescu, Guşă) PSD-ul urma sa se remanieze. În schimb, intrarea în turul 2 o va păstra pe Dancila la putere. Urmeaza epurarile şi dictatura în PSD. Parlamentari, pregătiţi-vă să o aveţi colegă în 2020.

O zi tristă pentru democraţie. Cei mai neruşinati candidaţi, care nu s-au dus măcar la o dezbatere, au câstigat. Romania a pierdut. Ideal ar fi fost să intre Johannis şi Barna în turul 2, şi Johannis să transpire un pic până sa castige. Poate ceva bine vine de aici. USR-ul se mai maturizează şi îl dă pe Barna jos de pe soclu.

P.S.: Singura satisfacţie care mi-a rămas: Intrigantul de Ponta a luat-o-n bot. Şi-a tăiat craca în toate direcţiile. Partidul îi fuge de sub picioare. PSD-ul nu-l mai primeşte înapoi. PSD-iştii nu mai fug la el.

România nu a ieşit încă din noaptea minţii. Prostia a supravieţuit (25%).

Lasă un răspuns