Nu întâmplător, invitatul special al Congresului Asociației Europene a Jurna­liștilor, organizat la Paris în clădirea UNESCO, a fost Andrew Caruana Galizia, unul dintre cei trei fii ai jurnalistei malteze, Daphne Caruana Galizia, ucisă în 2017 cu o bombă plasată sub mașină. Jurnalista dezvăluise pe blogul personal, fiindcă presa nu îndrăznea să îi publice anchetele, corupția și legăturile vinovate dintre guvern și criminalitatea organizată. Aproape toți membrii familiei au emigrat, fiindcă „Malta este ostilă familiei mele, iar insistența noastră pentru a se afla adevărul deranjează”, a declarat Andrew în 6 decembrie, la Paris. Tânărul a vorbit despre impunitate, despre criza politică din Malta care ridică foarte serios problema partidelor social-democrate din Uniunea Europeană. „Știu că sunt probleme și în România, și în Slovacia cu partidele socialiste care au devenit grupări criminale, totuși sper ca în Malta justiția să trateze acțiunile Partidului Laburist ca acțiuni de crimă organizată”, a mai declarat jurnalistul care lucrează acum în Geneva. Tensiunile au fost resimțite de jurnalistă cu mai mult de un an înainte de a fi ucisă, fiindcă descoperise că atât șeful de cabinet al premierului, cât și ministrul energiei își înființaseră firme în Panama și relaționau cu firme din Dubai pentru câștiguri imense. Telefoane sub ascultare, intimidări, amenințări etc. au fost semnele care au precedat asasinatul. Deși puși sub acuzare sunt doar trei bărbați care au conlucrat la plasarea explozibilului, adevărații asasini se află la putere și mușamalizează cazul: premierul Joseph Muscat, șeful de cabinet demisionar, Keith Schembri, dar și cel mai bogat om de afaceri maltez, Yorgen Fenech, care ar fi finanțat cu 150.000 de euro asasinatul, conform surselor Reuters. Fenech a încercat să fugă din Malta, dar a fost oprit în ultima clipă, arestat și pus sub acuzare pentru complicitate. Împotriva sa, organizația Reporteri fără Frontiere a depus în 4 decembrie la Paris o plângere privind investițiile franceze din care s-ar fi alimentat crima. Patruzeci de activiști au pătruns luni, 9 decembrie, în clădirea biroului prim-ministrului, cu tobe și fluiere, pentru a-i cere demisia.

Sunt însă numeroase deziluzii în acest tragic caz, a declarat, în fața jurnaliștilor de la Paris, Andrew Caruana Galizia. „La două săptămâni după crimă, am mers cu frații mei la Frans Timmermans, pe atunci vicepreședinte al Comisiei Europene, să cerem ajutor. Ne-a promis, s-a făcut într-adevăr destul zgomot, însă la puțin timp a venit în Malta, ca șef al grupului socialist din PE, să îl susțină pe Joseph Muscat în campania electorală. Am fost atât de decepționat, încât am refuzat să mai iau legătura cu el”. Asociația Europeană a Jurnaliștilor a inițiat un Apel la respectarea libertății presei și a independenței jurnaliștilor semnat și de alte organizații, ca Reporteri fără Frontiere și Federația Europeană a Jurnaliștilor.

Dar jurnaliștii pot fi uciși și simbolic, prin metode care le uzează capacitatea de a reacționa la abuz și corupție, de a-i critica pe puternicii zilei și de a-și face meseria. Pauperizarea, disprețul, presiunile sau, dimpotrivă, cumpărarea conștiinței sunt câteva dintre soluțiile abordate frecvent în acești ani grei pentru mass-media din România. 23 de jurnaliști de la Realitatea Media, companie aflată în faliment, au transmis la începutul lui decembrie 2019 un protest privitor la tratamentul umilitor la care au fost supuși: „Timp de mai multe luni, am trăit un coşmar ca angajaţi la Realitatea online, fiind umiliţi şi jigniți atât de patronat, cât mai ales de şefi fără competenţe sau vocaţie, personaje agresive numite arbitrar în funcţii de conducere, deşi au suferit condamnări penale. Ne-am făcut datoria şi am furnizat informaţiile solicitate în targeturile agreate, respectând deontologia jurnalistică şi principiile moralei publice. Cu toate acestea, am fost atacaţi şi înjosiţi de noua conducere, impunându-ni-se o politică editorială aberantă, lipsită de logică şi abuzivă, iar când ne-am exprimat opiniile ca profesionişti, menţionând că nu este corectă tabloidizarea şi ducerea site-urilor în zona promiscuităţii, ne-au fost blocate salariile sub pretexte false și jenante… unii au fost concediați abuziv, iar celorlalţi li s-a pus pumnul în gură. Nu ne-am făcut jurnalişti ca să ne fie pusă botniță, nici să ne gudurăm pe la picioarele şefilor vremelnici. Am ales să fim oameni de presă pentru că noi credem în adevăr şi în nevoia de onestitate în viaţă. Vă cerem să luaţi atitudine şi să vă alăturaţi protestului nostru în care contestăm aservirea presei unor interese oligarhice şi desfiinţării demnităţii jurnaliştilor”. Protestul este semnat de corespondenții Carmen Dumitrescu-Teleorman, Mica Svab – Maramureş, Vlad Andrei Manolăchescu – Covasna, Romeo Dorian Crîşmaru – Mehedinţi, Augusta Tesinschii – Sălaj, Adrian Tudor – Tulcea, Raluca Budusan – Sibiu, Maria Mădălina Hârjoghi – Brăila, Claudia Toader și Florin Crăciun – Bacău, Dan Bîrjoveanu – Neamț, Vlad Călin Dumitrescu – Prahova, Dan-Cătălin Predescu – Galați, Cristian Lapa – Vaslui, Cătălin Stancu – Vrancea, Horia Sorin Secli – Harghita, Petronel Tudor – Ialomița, Paul Marius – Alba, Alexandru Vlaicu – Argeș, Anca Spânu – Galați, Daniel Bălteanu – Timișoara.

SURSĂRevista 22
Articolul precedentShopping în magazinul media
Articolul următorDe ce e presa românească altfel (I)
Jurnalistă, profesor universitar, a făcut parte din redacţiile prestigioase de la Radio Europa liberă, Expres sau Ziua şi a condus mai mulţi ani studioul regional de la Timişoara al TVR. Membră a Uniunii Scriitorilor din România, este autoarea mai multor volume de jurnalism. Activitatea sa a fost recompensată cu Distincţia Culturală a Academiei Române.

Lasă un răspuns