Prezentată în istoriografia comunistă drept „Proclamarea Republicii Populare Române„ sau „Ziua Republicii”, actul de la 30 decembrie 1947 reprezintă în fapt o lovitură de stat. Acțiunea de forță, petrecută în urmă cu 72 de ani, în perioada 30 decembrie – 3 ianuarie, a fost o acțiune ilegală prin care comuniștii români au încălcat Constituția în vigoare la acea dată. Lovitura de stat a impus Regelui Mihai semnarea unui act de abdicare, a proclamat Republica Populară Română și a forțat plecarea Familiei Regale în exilul care a durat o jumătate de veac (1947-1997).
Deși acuzat multă vreme de faptul că a semnat abdicarea și a părăsit țara fără nicio împotrivire, denunțarea explicită a loviturii de stat din 30 decembrie 1947 a fost făcută de către Regele Mihai încă din 4 martie 1948.
„Gestul public al Regelui, făcut într-o conferință de presă susținută la Londra, a urmat lunilor în care a încercat să pledeze cauza României pe lângă reprezentanții țărilor occidentale”, explică istoricul Mădălin Hodor, într-o recentă postare pe Facebook. „Contextul politic internațional a fost împotriva lui și a țării pe care o reprezenta. Declarația de Londra este probabil cel mai important act politic al Regelui, măcar din perspectiva faptului că a spart <omerta tăcerii> referitor la tot ceea ce se întâmpla în realitate în țările ocupate de sovietici. Din acest moment nimeni nu a mai putut pretinde că nu știe”, mai precizează istoricul.
A fost un gest de
disperare și curaj în fața unei istorii ostile.
În dimineaţa zilei de 30 decembrie 1947, Dl. Petru Groza şi Gheorghiu-Dej, membri ai Cabinetului Român, mi-au prezentat textul actului de abdicare, îndemnându-mă să semnez documentul imediat. Amândoi s-au prezentat la Palatul Regal după ce acesta a fost încercuit de detaşamente armate, informându-mă că mă vor socoti răspunzător pentru vărsarea de sânge ce va urma, ca o consecinţă a instrucţiunilor ce le emiseseră deja în caz că nu voi semna în cadrul limitei de timp impusă. Acest act mi-a fost impus cu forţa de un Guvern instalat şi menţinut la putere de o ţară străină, un Guvern total nereprezentativ pentru voinţa poporului român… Îndepărtarea monarhiei constituie un nou act de violenţă în politica de subjugare a României. În aceste condiţii nu mă consider obligat în nici un fel de acest act care mi-a fost impus. Cu neclintită credinţă în viitorul nostru, animat de acelaşi devotament şi dorinţă de a munci, voi continua să servesc poporul român, de care destinul meu este legat inexorabil.
Declarația Regelui Mihai, în fața lumii întregi, în conferința de presă de la Londra, la data de 4 martie 1948
Prin ceea ce a făcut pentru România și prin pozițiile publice pe care le-a avut ulterior loviturii de stat, de după al doilea război mondial, a comuniștilor români susținuți de sovietici, în opinia istoricului Mădălin Hodor, „Regele Mihai rămâne cel mai important reprezentant politic al țării noastre și cel mai mare apărător al intereselor ei naționale pana in zilele noastre”.
Schimbările politice fundamentale aduse de lovitura de stat din data de 30 decembrie 1947 s-au petrecut fără aprobarea națiunii române, care nu a fost consultată printr-un referendum privind schimbarea formei de guvernământ nici până în prezent. Până la data de 13 aprilie 1948, țara s-a aflat într-o situație de vid constituțional, Constituția din 1923 fiind abrogată dintr-un act nelegal. La 13 aprilie 1948 a fost adoptată prima Constituție a României comuniste, cu aceeași „bază legală” discutabilă.