Nu e neapărat vina lui Orban. Se întâmplă matematic. Fiecare gură proaspătă de aer e repetitiv acoperită de sistem.
Vine noul Guvern, sprijinit de partidul la putere, care are în spate votul entuziast al majorității cetățenilor care mai dau doi bani. Cu mici schimbări date de conjuncturi emoționale, cam aceiași.
Totul bine. Majoritatea oameni ok, vor să se apuce de treabă și să facă ceea ce speră și așteaptă cei care i-au votat. Apoi, ușor, ușor, încep să se întâmple lucruri.
Multe din temele de campanie nu corespund realității. Ce au criticat ei la predecesori se dovedește neștiință sau ipocrizie pentru voturi, deoarece nici ei nu au cum să ia respectivele măsuri. Apoi încep numirile pe pile și pentru a recompensa pe unii și alții. Apoi prieteniile, găștile și favorurile.
Apoi e sistemul însuși, căci peste tot ăia care au frâiele sunt tot acolo, pe poziții și își apără feudele. Apoi baronii locali, interesele diverse.
Apar scandaluri căci o parte din oameni au cam ascuns CV-urile sau se știu dar își asumă.
Apoi, mai un SRI-ist, mai unul de la SIE pe lângă Guvern sau în aparatul tehnic. Unii moșteniți, alții „de-ai noștri”.
Concesii pur electorale, căci toți guvernează doar cu gândul la alegeri, concesii pentru poziții și ca să treci legi.
Și așa, ușor, ușor, constați la un moment dat că ai făcut prea multe și prea ticăloase concesii, chiar dacă tu justifici că sunt în vederea unui mai mare bine pentru oameni. Oamenii nu văd binele ăla.
Și în scurt timp încep să îți adreseze același tip de urare ca și celor dinaintea ta.
Aa… Și să nu uit. Evident că pierzi alegerile pentru care teoretic ai sacrificat curajul, buna guvernare și onestitatea.