Șapte legi românești prevăd acordarea de pensii speciale pentru mai multe categorii profesionale. „Moda” a început după 2001 încoace, de când, rând pe rând, pe lângă cadrele militare, s-au abonat la pensii speciale magistrații (procurori și judecători), membrii corpului diplomatic și consular, funcționarii publici parlamentari, personalul aeronautic civil navigant profesionist, funcționarii Curții de Conturi ori personalul auxiliar de specialitate al instanţelor judecătoreşti şi al Parchetelor.

Conform datelor Casei Naționale de Pensii Publice, numărul de beneficiari de pensii de serviciu era la finele anului 2019 de 9.359 de persoane.

Cea mai mare pensie este de 18.716 lei și este primită de un magistrat. În cazul acesteia, 17.409 lei sunt suportați din bugetul de stat, doar diferența de puțin peste 1.300 de lei fiind din bugetul asigurărilor sociale de stat. De altfel, cei mai mulți pensionari beneficiari de pensie specială vin din categoria magistraților, 3.878 de persoane, în baza Legii 303/2004.

Următorii cei mai numeroși sunt tot din rândul instanțelor judecătorești și al Parchetelor, respectiv 1.800 de pensionari, foști „auxiliari de specialitate”, cu o pensie medie de 4.439 de lei, din care mai mult de jumătate plătită de la bugetul de stat și nu din cel al asigurărilor sociale.

În atare condiții, nici nu mai este de mirare de ce instanțele de judecată (Curți de Apel și Tribunalul Municipiului București) au anunțat că își suspendă activitatea din cauza intenției Guvernului Orban de a anula aceste pensii privilegiate.

În decembrie, Comisia de muncă a Camerei Deputaţilor a dat un raport de adoptare a proiectului PNL care prevede tăierea pensiilor speciale pentru parlamentari, magistraţi, personal aeronautic, diplomaţi, funcţionari ai Curţii de conturi etc. Proiectul de lege al PNL alocă pensii de serviciu doar pentru militari şi poliţişti”, a precizat săptămâna trecută Florin Roman, liderul deputaților liberali din Parlament. „Din economia rezultată din tăierea pensiilor speciale, guvernul ar avea resursele financiare necesare pentru plata alocaţiilor majorate, în urma votului de la sfârşitul lunii decembrie”, a mai explicat el, oarecum politicianist, încercând să justifice astfel și neputința actualului guvern de a asigura plata alocațiilor pentru copii, majorate.

Într-o postare pe pagina personală de Facebook, imediat după votul din Comisia de Muncă a Camerei Deputaților, din decembrie anul trecut, Radu Popa – contributor al site-ului 7zile.info – comenta:

Pensiile speciale sunt o aberație. O excepție care a crescut într-un furtișag monstruos la nivel de stat. Toți suntem plătiți după muncă. Și atât. Nimic special. Dacă merită salarii mai mari… să le marească. Dar să vedem muncă pe salariile alea.”

Francisc Bodo, consultant financiar, îi răspundea pe data de 19 decembrie:

Radu, nu o să vedem în veci muncă pe salariile alea nesimțite. Prin aplicarea doctrinei Wage-Led-Growth, elaborată de economistul oficial al PSD, Cristian Socol, regimul Dragnea a creat două dezastre simultane.

Primul dezastru, care va fi reparabil la vreo 5-10 ani după ce ne vom fi revenit din recesiunea care, iată, bate la ușă, se referă la întinderea la extrem ale unor dezechilibre macroeconomice. Arunci bani în cheltuieli recurente, gen anumite salarii și pensii, crești artificial cererea pe o piață care nu este în stare să satisfacă cererea respectivă, adâncești deficitul de cont curent (export minus import) și totodată creezi un deficit bugetar (cehltuieli mai mari ca veniturile statului). Asta se cheamă <deficitele gemene>, iar o țară poate scăpa din acest cerc vicios doar prin modificarea radicală a paradigmei (concepte, teorii, standarde, inclusiv morale), Adică greu, dar nu imposibil.

Al doilea dezastru este mult mai parșiv. Constă în practicarea populismului selectiv. <Ție îți dau pentru că esti „mai cu moț”. Ție nu-ți dau, sau mă fac că-ți dau, pentru că ești doar un fraier>. Partea proastă e că rezultatele aplicării acestei tehnici, de sorginte fascistă, se repară foarte greu. Spre exemplu, în zonele administrate de către al Treilea Reich, care nu au trecut prin denazificare (Austria, Cehia, Polonia, dar și fosta RDG) asistăm astăzi, la 74 de ani de la sfârșitul regimului nazist, la o recrudescență a manifestarilor extremiste. Ce vreau să spun este că treaba asta cu pensiile speciale, salariile și indemnizațiile nesimțite va fi mult mai greu de reparat, decât deficitele gemene din macroeconomie”.

La final ar trebui poate să mai reamintim doar că cuantumul unei pensii speciale nu ține cont de contribuția plătită. De multe ori, suma plătită de stat ajunge să depășească salariul pe care îl primea beneficiarul înainte de a se pensiona.

Lasă un răspuns