Încălzirea globală este parțial cauzată de industrializare. Îngrijorată, Uniunea Europeană (UE) a lansat recent un program numit „Green Deal”.

Pentru a scădea producţia de dioxid de carbon (şi pentru mai multă influenţă la nivel internaţional), UE va forţa ţările membre să facă schimbări de tehnologii. Se include aici renunţarea la arderea de combustibili fosili (cărbune, petrol şi gaz natural) cu scopul de a extrage energie.

În acest viitor utopic, ţările UE ar folosi exclusiv surse regenerabile de energie (hidrocentrale, nuclear, solar, vânt, valuri şi maree). Se doreşte ca această tranziţie să atingă pragul de Neutralitate de Carbon în 2050. Neutralitate de Carbon („Carbon Neutrality”) înseamnă că activitatea umană nu va elimina mai mult carbon în natură, decât poate fi absorbit de către ecosisteme.

În acest tratat, Franţa si Germania sunt marile favorizate. Franţa are cele mai multe centrale nucleare din Europa; deci va putea să producă şi să vândă electricitate nelimitat. Germania (precum şi alte ţări ca Danemarca, Olanda, Suedia şi Polonia) beneficiază de energie eoliană aproape nelimitată, relativ la nevoile interne, din Marea Nordului şi Marea Baltică. Spania, Grecia şi Italia au un potenţial rezonabil de energie solară şi eoliană. Ungaria şi Austria nu au alternative ieftine şi vor trebui să construiască centrale nucleare sau să cumpere energie.

România, ghinionistă

România pare, la prima vedere, defavorizată în tratatul „Green Deal”. Ţara noastră este tehnologic şi educaţional înapoiată faţă de restul Europei; politica României este imatură şi incapabilă de decizii şi “commitments” strategice şi negocieri profesioniste; infrastructura energetică este deficitară; o mare parte din energie provine din arderea de cărbune de proastă calitate; şi forţa de muncă dependentă de economia cărbunelui este mare.

România nu poate produce suficientă energie eoliană (Dobrogea este prea mică). Centrala nucleară de la Cernavodă este nesatisfăcătoare. Nu avem deşerturi nesfârşite (ca în Nordul Africii sau Orientul apropiat) pentru a produce suficientă energie solară.

Oricum, energia solară nu e continuă (doar 8-12 ore pe zi si foarte ineficientă iarna), nu poate fi stocată şi trebuie complementată cu alţi producători de energie.

Chiar dacă am umple toată Câmpia Dunării cu panouri solare, tot mai avem nevoie de hidrocentrale sau centrale nucleare adiţionale. În plus, dacă tot terenul e ocupat cu panouri solare, unde mai facem agricultură?

Dacă ar fi să respectăm la literă tratatul „Green Deal”, ajungem o fostă ţară agricolă care îşi importă mâncarea. Majoritatea satelor din Romania nu sunt cuplate la gaz metan (care conform cu tratatul UE ar trebui eliminat oricum până în 2050). Cea mai mare parte din energia domestică din România se consumă pentru încălzire pe timp de iarnă. Virtual, toată populatia de la sate se încălzeşte cu lemne sau cărbune (echivalentul a aproape 12-25 metri cubi de lemn în fiecare an pentru o cladire de 120 de metri pătrați). Gospodarul român a devenit totuşi foarte avansat, prin centrale termice eficiente pe material celulozic sau cărbune. Dar, în tratatul “Green Deal”, exploatarea şi arderea de cărbune va fi până la urmă interzisă.

România, o ţară specială

Cărţile par a fi împărţite împotriva României. Dar nu este chiar aşa. Arderea de lemne consumă multă forţă de muncă, este un proces ineficient la oraş şi este, într-adevăr, ne-sustenabilă în cea mai mare parte din Europa.

De observat că arderea de lemn este ineficientă doar acolo unde pădurile au dispărut, confortul urban predomină, agricultura e mică şi oamenii sunt prea mulţi comparat cu suprafaţa de păduri. Pentru ţări ca Olanda, Danemarca, Spania şi Grecia încalzirea cu lemn nu face nici un sens. Aceste ţari nu au o producţie celulozică suficientă pentru nevoile lor de încălzire.

În zone nordice, acolo unde temperatura e scazută şi lumina solară puţină, productivitatea de biomasă (cantitatea de lemn produsă anual pe un hectar) este foarte mică şi pădurile sunt mai valoroase pentru rolul lor ecologic. De ce ar avea nevoie Norvegia să ardă lemn pentru încălzire, cand este super-bogată în hidrocarburi şi nu duce lipsă de hidroenergie? Nu este de mirare că Norvegia a interzis exploatarea de lemn: îşi permite.

România este, totuşi, o ţară specială, şi ar trebui să fie recunoscută ca atare în tratatul „Green Deal”. Densitatea populaţiei e mică, pădurile şi agricultura sunt extinse şi climatul este temperat, foarte favorabil unei productivităţi mari de biomasă mai ales în zonele de şes.

Green deal, dar nu Great Deal?

Conform cu tratatul „Green Deal”, România ar trebui să închidă toate exploatările de cărbune pentru ars, să upgradeze termocentralele pentru gaz, după care să le închidă înainte de 2050. Să recalifice 100.000 de muncitori şi să le găsească alte locuri de muncă, să nu mai tragă gaze naturale la sate, să investească masiv în centrale nucleare, energie solară, energie eoliană si să cumpere energie electrică din ţări cu surse regenerabile (i.e. “verzi”).

Pentru toate aceste schimbări, UE oferă României 10 miliarde de euro. Dar, costurile (conform lui Traian Băsescu) vor depăşi 140 miliarde de euro. Scandalos nu este „de unde vin aceşti bani” (pe care nu îi avem şi trebuie să îi împrumutam cu dobândă). Scandalos este „unde se duc aceşti bani?” şi “de ce ar face Romania aşa ceva”?

Dacă e să tragem linie, România se va împrumuta peste 100 de miliarde, pe care îi va da unor companii din toată Europa pentru instalaţii noi, toate astea cu scopul ca UE să arate mai bine în relaţiile internaţionale. O fi ăsta un „Green Deal”? Nu ştiu!.. Dar în mod sigur, nu este un „Great Deal”.

Este foarte important să nu importăm orbeşte modele industriale din Germania, Franţa sau Spania, ci să ne adaptăm la condiţiile locale. Ne vor trebui şi nişte euro-reprezentanţi suficient de destupaţi la minte ca să negocieze un alt aranjament cu UE.

Ce este „Căldura Verde”?

România are şansa unică de a ieşi basma curată din tratatul „Green Deal”. România este o ţară unică în Europa; este o ţară verde. Ca atare, am putea avea o tranziție mai uşoară către viitor. Asociaţia „Sanctuare Verzi” (Green Sanctuaries Association) susţine o iniţiativă ecologistă numită „Căldura Verde”, care este favorabilă României.

Căldura verde este componenta regenerabilă vegetal din carbonul folosit pentru energie.

În Europa, România este probabil ţara cu cel mai mare potential de „Căldură Verde”. În ţara noastră, productivitatea de celuloză în ecosisteme este foarte mare, populaţia rurală este mică relativ la terenul agricol şi infrastructura pentru utilizarea biomasei celulozice deja există în foarte multe case, prin centralele pe lemne. Nu mai trebuie decât să avem o producţie internă mare de masă celulozică şi să o procesăm pentru acest scop.

Tranziţia către „Green Deal” prin „Căldura Verde” ne-ar ajuta să ieşim financiar bine, dar în acelaşi timp să salvăm şi planeta.

În mod practic, ce am face în „Iniţiativa Căldura Verde”? Vom promova această tehnologie şi vom educa românii să o înţeleagă şi Europa să o accepte. Vom extrage căldura pentru încălzire de case din masă verde pe care o vom creşte în culturi organizate (copaci, arbuşti, paie, coceni, frunze, stuf, etc.).

Există deja tehnologii foarte eficiente (73-78%) pentru a extrage căldură din arderea lemnului, pentru a bricheta materiale celulozice, şi pentru a converti masă vegetală în combustibili lichizi şi gazoşi. Nu rămâne decât să analizăm potenţialul de „căldură verde” al României şi apoi să convingem EU să ne sprijine.

Pentru acest efort, vom primi 10 miliarde de euro. Cei mai mulţi români din mediul rural şi-ar păstra stilul de viaţă în privinţa modului de încalzire, dar toate casele la ţară ar căpăta centrale moderne.

De ce este „Căldura Verde” ecologică?

Atunci când ardem lemn (care a crescut cu carbon extras din atmosferă) nu mărim cantitatea netă de carbon de la suprafaţa pamântului. Balanţa globală de carbon la suprafaţă rămâne aceeaşi. Doar energia extrasă de plante de la soare şi acumulată în lemn se consumă (transformată în căldură).

Foarte puţini nutrienţi esenţiali sunt risipiţi, pentru că celuloza şi lignina (moleculele principale din lemn) nu conţin aproape deloc azot, fosfor şi potasiu. Cenuşa de lemn poate fi refolosită ca îngrăşămant, ceea ce nu putem face cu cenuşile industriale de cărbune, care sunt toxice si unele chiar radioactive.

Atunci când ardem cărbune, petrol sau gaz, planeta se poluează cu dioxid de carbon şi se supra-încălzeşte, pentru că aceşti combustibili aduc carbune în plus, extras din depozite geologice. Aceste materiale nu reprezintă carbon reciclat recent la suprafaţă. Biogazul sau etanolul derivate din masă verde sunt însă ecologice.

În esenţă, orice material biologic pe care îl consumăm şi reciclăm şi care a fost produs la suprafaţă este tehnic „verde” şi salvează planeta. România, ca şi alte ţări (Brazilia, Canada, Indonezia, Filipine, Venezuela, Vietnam, Laos, Tailanda, Malaezia) este favorizată, pentru că proporţiile dintre natură, productivitatea vegetală şi numărul de oameni sunt favorabile. În plus, România este o ţară pe cale de a se depopula, iar populaţia de la sate va scădea oricum.

Tehnologiile ne ajută

Iniţiativa „Căldura Verde” propune ca România să lase pădurile istorice (cu lemn valoros) în pace, şi să se apuce serios de plantat vegetaţie cu putere mare de creştere lemnoasă.

Există mai multe plante candidat pentru acest proiect. Botaniştii au produs deja hibrizi de plop care sunt mari producători de biomasă lemnoasă. Material vegetal pentru extras căldură se poate însă obţine din multe alte plante.

În afară de buşteni, România produce în fiecare an milioane de tone de masă verde (paie de cereale, coceni, plante de apă, frunze, arbuşti, etc.), care pot fi reciclate prin conversie în carburanţi și energie.

Departamentul de Energie al SUA a produs analize avansate pe subiectul co-generării de căldură şi energie prin cultivarea şi utilizarea de hibrizi de plop. Germania este şi ea foarte avansată în acest domeniu. Cercetările au arătat că prin culturi intensive se poate produce material lemnos bogat în energie (cu aproximativ 18.000 Btu/kg), echivalent cu 4300 litri de ulei crud pe hectar pe an.

România e favorizată!

Ne aflăm într-o zonă geografic favorabilă pentru a produce „Căldură Verde” prin creşterea plopului. Numai fosta luncă inundabilă a Dunării (acum un teren gol de peste 40.000 hectare), cu o suprafaţă microscopică relativ la potenţialul natural al României, ar putea produce suficientă masă lemnoasă pentru încălzirea a 50.000 de case, fiecare cu o suprafaţă medie de 100 de metri pătrați.

Combinat cu alte materiale celulozice abundente provenite din 10 milioane de hectare de teren agricol, lunci şi zone deluroase, România ar putea deveni o ţară cu adevărat verde, fără însă a se îndatora cu încă 100 de miliarde de euro.

Cine va pierde totuşi prin tratatul „Green Deal”? Indiferent cum vom negocia, probabil că exploatarea de cărbune pentru ars va dispărea din Europa. Polonia, mare exploatatoare de cărbune de calitate, se va specializa probabil în export de cărbune metalurgic către China. În România, Valea Jiului va suferi probabil cel mai mult: regres în calitatea vieţii şi în marimea populaţiei în următorii 30 de ani.

Ministrul Mediului Costel Alexe promite la Bruxelles că va elimina tăierile ilegale de păduri. Dar, spunem noi, dacă am opri pentru totdeauna tăierea de lemn pentru industrie, am salva pădurile seculare şi am produce şi exploata doar masă lemnoasă pentru încălzire?

Ce paradis ar fi atunci?

Articolul precedentRăzbunarea Diasporei
Articolul următorAu re-nviat zimbrii
Cercetător științific la University of Southern California, Los Angeles, USA. A urmat cursurile Universității Bucuresti, American University si University of Cincinnati. Specialist în ecologie, microbiologie și astrobiologie.

Lasă un răspuns