Scandalul iscat de pesediștii din Comisia de Cultură a Parlamentului în legătură cu desemnarea solistei Irina Rimes ca „ambasador onorific al Zilei Constantin Brâncuși 2020” mi-a relevat, odată în plus, că între oamenii politici ai epocii bolșevice din anii ’50 și cei de astăzi nu e nicio diferență. Ba mai mult, mi-a răscolit o serie de amintiri ale tinereții pe care țin să vi le împărtășesc și vouă.
În 1970, împreună
cu tatăl meu și fratele mai mare, am făcut o vizită la casa
memorială a lui Constantin Brâncuși, de la Hobița. La acea epocă,
ghid muzeograf era un nepot al marelui sculptor. Acesta ne-a
dezvăluit, într-o manieră ușor conspirativă, specifică vremii,
că Brâncuși, în anii ’50, a dorit să doneze statului român
operele din colecția proprie alături de o serie de obiecte din
atelierul său.
Conform obiceiului vremii, o delegație formată din reprezentanți ai „clasei muncitoare”, condusă de ministrul Culturii Constanța Crăciun (fostă țesătoare) și Teoharie Georgescu, ministrul de Interne (fost tipograf cu 4 clase), s-a deplasat la Paris pentru a evalua dorința lui Brâncuși.
La întoarcere, au înaintat lui Gheorghiu Dej un raport ce concluziona: „Operele lui Brâncuși sunt niște opere pe care le-ar putea face orice țăran neinstruit”.
Dej, la rândul său, adnotează pe același raport rezoluția: „Operele lui Brâncuși nu ajută cu nimic la edificarea socialismului în România. Refuzăm!”.
Din mărturia aceluiași ghid aveam să aflăm că Brâncuși, plin de amărăciune și dezgust, la 1 August 1951, a solicitat cetățenie franceză pe care a și obținut-o un an mai târziu.
Confirmarea acestor fapte aveam să o am zece ani mai târziu atunci când, în fața atelierului lui Brâncuși, amplasat lângă Complexul național de artă și cultură Georges Pompidou, aveam să citesc pe placa de marmură de la intrare: „Constantin Brâncuși, sculptor de origine (!) română, născut la Hobița, România….”.
Finalmente, dezamăgit și scârbit de reacția compatrioților săi, marele sculptor a donat întreaga sa operă Academiei Franței.
Vă imaginați acum, cât de ineptă a fost cererea unor deputați români din vremea ministeriatului lui Victor Ponta de a se repatria osemintele lui Brâncuși (cetățean francez), înmormântat în cimitirul Montparnasse din Paris?
N-ar fi de mirare ca un alt politruc, gen Bacalbașa, să ceară într-o zi și repatrierea lui Napoleon Bonaparte de la Domul Invalizilor…
Autor: George Bajea
Surse foto: adevarul.ro; centrepompidou.fr