Continui astazi detalierea conceptului C4caracter, curios, competent, creator pe care il propun drept initiativa civica pentru a intregi educatia celor uitati. A celor saraci. A copiilor si a tinerilor de care se ocupa mult prea putini. A celor defavorizati, a celor cu sanse modeste pentru a reusi binisor in viata.

Activitatile pe care le discut acum sunt menite sa complementeze invatamantul din scoli, nicidecum sa-l inlocuiasca. Activitatile sunt organizate in module cu scopul sa combine (1) specificul si civismul local, (2) ideile antreprenoriale, (3) conceperea si implementarea de design, culegerea si prelucrarea datelor, si (4) ingineria si stiintele aplicate. Acestei filosofii i-am spus C4 – caracter, curios, competent, creator.

Principalele elemente pe care aceasta initiativa se concentreaza sunt urmatoarele:

  1. Educarea caracterului se realizeaza prin activitati civice. Scopul este ca tinerii si copiii sa cunoasca specificul local (istoria, obiceiurile si traditiile locului, folclorul local, diversitatea etnica, religioasa si economica). In paralel cu educatia despre specificul local, ei participa la actiuni organizate impreuna cu comunitatea locala. Posibile exemple sunt casele de batrani, spitalele, casele de copii, parcuri, etc. Astfel copiii si tinerii cunosc si invata la fata locului nevoile si lipsurile concrete ale diferitelelor grupuri demografice. Interactiunea lor cu populatia adulta si cu cei in varsta creaza punti de legatura intre diferite grupuri din comunitate, caci ei inteleg unde pot da o mana de ajutor care sa conteze pentru cineva. Este de asteptat ca activitatile civice vor educa caracterul copiilor prin cresterea nivelul lor de compasiune si de intelegere fata de altii, lucrul in echipa (inclusiv colaborarea si altruismul), responsabilitatea, si implicarea civica.
  2. Educarea curiozitatii se realizeaza prin proiecte care stimuleaza creativitatea si initiativele copiilor si ale tinerilor. O hiba imensa a invatamantului romanesc dintotdeauna este ca se bazeaza doar pe asimilarea cunostintelor traditionale. Se bazeaza doar pe manuale. Nu exista oportunitati educative prin care tinerii sa invete cum sa identifice oportunitati realiste, carora apoi sa le dea viata. Dincolo de cultura improvizatiilor, nivelul de creativitate si numarul inventiilor care s-au dovedit utile sunt ingrijorator de scazute. Invatamantul educa mai ales replicatori sau rebeli inutili. Activitatile noastre vor educa curiozitatea sanatoasa, incurajandu-i pe copii si pe tineri sa fie atenti la lucrurile care pot fi imbunatatite explorand noul. Ei vor fi incurajati si mentored sa gandeasca solutii concrete la nevoi locale.
  3. Educatia competentelor implica pregatireapentru un viitor automatizat, robotizat, si gestionat prin prelucrarea datelor. Aici (in SUA) spunem ca tinerii trebuie sa fie pregatiti pentru a fi – data workers. Lucratori cu datele. Modulele educative se vor referi la stiinte aplicate, statistica, si introducere in Machine Learning.
  4. Educatia creatorilor presupune ca ideile identificate nu raman doar pe hartie, ci sunt realizate practic si transferate comunitatilor spre folosire. Acest tel presupune ca tinerii inteleg procesul antrepenorial, incepand cu definirea scopului de afacere, identificarea posibililor client, crearea unui plan de afacere, atragerea de fonduri, si prezentarea rezultatelor catre publicul larg.

Am discutat in continuare fiecare din cele patru aspecte educative.

Educarea caracterului

Invatamantul organizat, inclusiv cel in scoala, a contribuit intotdeauna la educarea caracterului copiilor si tinerilor. Unele trasaturi de caracter nu pot fi educate in familie din diverse motive, lipsa de timp a parintilor, exemplele negative din familie, sau natura trasaturii respective care este orientata spre activitati de grup. Ma refer aici la colegialitate si disponibilitatea de a-i mentora pe cei mai tineri.

Multe scoli din Statele Unite considera educarea caracterului drept misiunea lor principala. Dovada sunt motto-uri precum “Character before career” sau “(…) cherishes childhood, cultivates wonder and inspires confident learners and leaders”. Dincolo de note si rezultatele la examene, aceste scoli considera ca misiunea lor este in primul rand educarea unor persoane cu caracter sanatos, robust, si care pot fi lideri adevarati in momentele dificile ale vietii.

Sunt mirat de nivelul scazut al compasiunii si civisimului la generatiile tinere din tara. Civism dincolo de participarea la mitingurile de protest. Nu exista din pacate studii sociologice serioase care sa fi analizat stiintific aceasta banuiala empirica a mea. Observatia mea este bazata doar pe conflictul si divergenta de idei pe care am observat-o in articolele din presa. Felul conflictual in care diferitele segmente de varsta ale populatiei percep viata si nevoile societatii. Exista opinii inradacinate la majoritatea tinerilor ca pensiile batranilor sunt prea mari. Ca ele trebuie reduse din moment ce ei platesc pentru ele. Implicarea civica a tineretului este practic inexistenta. Exista putine eforturi continue si de durata lunga, care sa fie adresate mai ales grupurilor sarace sau uitate, cum sunt rromii de la sate. Actiunile civice se reduc mai ales la pungi cu cadouri de Craciun sau Pasti. La donatii de bani. Dar sunt putine modalitatile si procedurile sistematice prin care cineva participa la intelegerea necazurilor si a durerilor reale a celor in varsta. Sau la intelegerea nevoilor comunitatilor largi. Sau a nevoilor urgente legate de mediul inconjurator.

How To Make A Civics Education Stick – EMILY CARDINALI

Aceste lucruri se pot insa schimba.

Am sa descriu in continuare o activitate civica de la o scoala de langa noi. Activitatea s-a facut cu elevii unei clase a patra. Ea a durat un trimestru.

Activitatea si-a propus sa imbunatateasca habitatul pasarilor din zona scolii. Descrierea proiectului nu a inclus multe detalii, fiind misiunea elevilor de a intelege mai departe varietatea nevoilor si diversitatea pericolelor pentru pasarile din zona lor. Tot ei au trebuit sa determine optiunile cele mai bune de considerat pornind de la impactul pe care proiectul finalizat il va face in viata pasarilor, dar si timpul si resursele la dispozitia elevilor si gradul lor de indemanare.

Primul pas a fost ca elevii sa se intalneasca cu administratorii parcului din apropierea scolii lor. Parcul se intinde pe cateva hectare. El include o padure plina cu animale si pasari. Are o mica clinica unde sunt ingrijite animalele ranite sau bolnave. Personalul parcului cuprinde cativa angajati permanenti, oameni cu studii in protectia si conservarea mediului, dar si destui voluntari de diferite varste. Administratia parcului are o experienta bogata in lucrul cu copii de diferite varste. Ei organizeaza tabere de vara de multi ani incoace.

Cele trei, patru intalniri cu administratia parcului au prezentat elevilor clasei a patra diferitele specii de pasari din zona noastra, habitatul lor, specificul felului in care traiesc, precum si pericolele la care sunt expuse. Prezentarile i-au ajutat pe copii sa conecteze realitatea lor cu cunostintele pe care le-au invatat din manualele de biologie. Discutiile cu angajatii si voluntarii parcului le-au expus problemele concrete ale pasarilor produse de urbanizarea intensa din zona. S-au discutat diferite pericole concrete si optiunile de rezolvare a lor. S-a ajuns pana la urma la concluzia ca accesul permanent la hrana este o problema serioasa, iar elevii pot ajuta construind zece casute pentru pasari. Totusi, casutele au dezavantajul ca atrag soareci si sobolani. Asta inseamna ca amplasarea lor trebuie facuta cu grija.

Cele zece casute au fost construite de copii (cu ajutorul a doua invatatoare), dupa care au fost amplasate in parc. Copiii au vizitat dupa aceea parcul de cateva ori pentru a vedea pasarelele “la lucru”. S-au intalnit cu administratia care le-au explicat cam cate pasari vin in medie in fiecare zi pentru mancare, si cam intre ce ore. S-a prezentat impactul observat, precum si idei de a continua si imbunatii proiectul in viitor. Cativa copii probabil si-au descoperit in acel trimestru un hobby si o pasiune pentru o viata.

In final, fiecare copil si-a descris (pentru ora de limba engleza) experienta proprie in aceasta activitate. Au lucrat apoi in colectiv la un articol despre acest proiect. Articolul a fost publicat in ziarul local si pe retelele de socializare ale scolii si familiilor. Au venit foarte multe felicitari si incurajari de la intreaga comunitate.

12 SERVICE PROJECT IDEAS FOR KIDS – ROBERT MONTGOMERY

Cum se leaga acest proiect de educarea caracterului?

Unul din scopurile actiunii a fost educarea responsabilitatii copiilor fata de comunitate, a atentiei lor fata de nevoile aproapelui, precum si implicarea lor in activitati civice, inclusiv identificarea, realizarea, si popularizarea lor. Copiii au lucrat in echipe atunci cand au identificat proiectul cel mai nimerit de realizat, cat si la construirea casutelor, si la scrierea articolului pentru ziar. S-a educat astfel capabilitatea lor de a colabora si de a intelege ideile altora, precum si de a “interpreta” diferite roluri (in echipa lor) de-alungul intregului efort colectiv.

Educarea curiozității

Curiozitatea este calitatea umana ce ne indeamna sa exploram dincolo de obisnuit. De cotidian. Dincolo de ce este in carti. Paradoxal, scoala ne invata deseori sa fim mai putin curiosi. Sa fim coventionali. Sa ne bazam doar pe manuale. Pe cunostintele altora. Folclorul studentesc abunda de povestioare cu studentul care si-a cazut examenul pentru ca a rezolvat problema altfel decat s-a predate la curs. Curiozitatea neingradita duce la o gandire dezorganizata si nesistematizata. Ea poate deveni piedica pentru infaptuirea oricarei activitati. Totusi, o doza sanatoasa de curiozitate trebuie educata copiilor, astfel incat sa poata intelege si rezolva problemele si oportunitatile noi ce apar in viata.

Strategia sigura in viata este sa procedezi intotdeauna precum multimea. La fel ca cei din jurul tau. Diferentierea fata de restul este periculoasa. Toate culturile au diverse proverbe care incurajeaza similaritatea cu restul. De exemplu, un proverb chinezesc parca spune asa: “The tallest tree always experiences the strongest winds.” Este intotdeauna greu sa fi diferit. O intreaga literature in psihologie si sociologie ne sugereaza ca trebuie sa adoptam intodeauna deciziile grupului din care facem parte. Grupul in intregimea lui are sanse mult mai mari decat un individ sa identifice raspunsul bun pentru o situatie. Sansele ca intregul grup sa greseasca colectiv sunt infime fata de sansele unei singure persoane.

Totusi, progresul se bazeaza intotdeauna pe capacitatea cuiva de a intelege si de a articula problema la care comunitatea doreste o solutie. Pentru ca articuleaza limpede nevoia respectiva, acea persoana are prima sansa in a crea o solutie. Deseori, norocul decide cine este cel care articuleaza corect problema. Dar sansa nu este suficienta. O persoana trebuie sa fie curioasa. Sa fie dornica de a cunoaste noul (dincolo de manuale), pentru ca norocul sa-l aleaga tocmai pe el.

O misiune a scolilor americane este de a educa “lifelong learners”. Adica persoane care sa simta nevoia de a invata continuu, chiar si atunci cand asta nu este cerut de meseria sau locul de munca. Scolile incearca sa-si pregateasca studentii pentru a fi curiosi permanent in privinta noului in stiinta si tehnologie.

Cel mai simplu mod de educare a curiozitatii este de a le cere elevilor sa pregateasca in fiecare zi un paragraf despre noutatile (news) in stiinta si tehnologie. Ei prezinta apoi paragraful intregii clase, postand de exemplu paragraful pe blogul clasei. O alta modalitate este de a cere elevilor sa pregateasca un raport de 8 – 10 pagini, care sumarizeaza un anumit domeniu de cercetare. Am citit astfel de rapoarte despre Machine Learning, block chain technology, masini autonome, energia verde, recuperarea deseurilor, genetica, psihologie, neuroscience, si cate si mai cate. Prin varietatea lor, astfel de teme ii incurajeaza pe elevi sa urmareasca „hot topics” in cunoastere, existand posibilitatea reala ca una din ele sa capteze imaginatia copilului. A urmari articolele de stiinta si tehnologie devine astfel o obisnuinta precum cea de a urmari stirile sportive.

O alta posibilitate (pentru educarea curiozitatii) este de a incuraja elevul sa se orienteze spre pasiunile sale. A devenit un cliseu vorba ca “choose a job that you like, and you will never have to work again”. “Alege ce-ti place, si nu va mai trebui niciodata sa muncesti.”

Cativa copii stiu intotdeauna ce anume le face placere si ce vor sa aprofundeze. Ei sunt curiosi prin constructie. Insa majoritatea ezita intre alternative, fara a le fi clar ce iubesc cu adevarat. Ei trebuie ajutati sa exploreze diferitele alternative pentru a o gasi pe aceea care li se potriveste cel mai bine. O posibila metoda este de a-i roti prin diferite discipline: o saptamana prezentandu-le despre biologie, una despre inginerie, alta despre fizica, una despre calculatoare, etc. Chiar daca selectia nu se produce instantaneu, ideile prezentate vor germina in timp ajutandu-i in decizia lor. Am cunoscut un baiat care acum este la liceu. A fost doi ani in echipa de robotica organizata de sotia mea. Nu a fost extrem de pasionat, dar nici plictisit. A explorat dupa aceea politica, avand un internship la un congressman din districtul nostru. Apoi ideea de a studia dreptul. Apoi medicina. Recent ne-a spus ca s-a hotarat sa studieze Computer Science. Asta se leaga de prima lui activitate, cea din echipa de robotica. Povestea lui imi sugereaza ca el este probabil unul din aceia care aleg eliminand alternativele care nu ii plac. Eu am facut acelasi lucru cand am fost de varsta lui. Si nu cred ca as fi putut alege mai bine cariera pe care am ales-o.

Indiferent de metoda, curiozitatea se educa prezentand copiilor o varietate de domenii unde are loc cercetarea avansata, precum si creandu-le obisnuinta de a se informa continuu despre aceste domenii.

Educarea competențelor tehnice

Viitorul va fi cu certitudine puternic automatizat, robotizat, si gestionat prin prelucrarea datelor. Tinerii trebuie sa fie pregatiti pentru a fi – lucratori cu datele (data workers). De aceea modulele educative legate de educarea competentelor tehnice trebuie sa discute conceptele de baza in stiintele aplicate, statistica, si Machine Learning. Aceste domenii ofera fundamentul de cunostinte ale noii revolutii industriale.

Sa luam un exemplu legat de agricultura.

Tractoarele John Deere nu mai sunt doar acelea care “merg pe camp”, ci au devenit statii sofisticate, mobile de senzori. Ele culeg date in timp real despre despre sol (pH, umiditate, temperatura etc.), iar la recoltare date despre productia in fiecare centrimetru al hectarului. Hectarul nu mai este o unitate abstracta, ci o suprafata fizica in care fiecare centrimetru patrat poate fi diferit de un alt centrimetru patrat. Cu acest belsug de informatii, se creaza modele pentru cum depinde productia agricola functie de parametrii solului si vreme. Pornind de la aceste modele, se poate interveni punctual, chirurgical exact in punctele nevralgice, pentru a corecta deficientele. Astfel creste productia culeasa de pe acea suprafata.

The Amazing Ways John Deere Uses AI And Machine Vision To Help Feed 10 Billion People – Bernard Marr

Desigur, fermierul trebuie sa plateasca in plus ca sa primeasca datele. Posesia tractorului nu inseamna automat si proprietatea asupra datelor. Mi se pare interesant ca John Deere devine astfel o companie de date, a data company. A aparut deja un intreg ecosistem de companii mici care fac data analytics pentru agricultura, si inteleg cum se pot folosi datele pentru a creste productivitatea agricola. Multi considera ca acest mod revolutionar de a face agricultura este singura solutie pentru a evita o foamete globala.

Solutiile de care scriu nu sunt SF. Ele exista deja si sunt folosite.

Dar cel mai important lucru pe care orice copil trebuie sa-l inteleaga pentru viitorul sau este felul in care datele sunt culese, modelate, si folosite in luarea deciziilor. Datele sunt precum un buletin meteorologic, doar ca infinit mai exact, mai complicat, si mai util. Precum un om intelege imediat consecinta unei zile de arsita sau a unei anumite cantitati de apa plouata pe metrul patrat, viitorul fermier trebuie sa priceapa genul de date care trebuie culese de pe pamantul sau, natura prelucrarilor de date, felul in care sa citeasca diferitele formate digitale in care sunt prezentate datele complexe, si ce decizii trebuie sa ia pentru a-si imbunatatii productia.

Exista cateva initiative de educare in bazele Inteligentei Artificiale incepand chiar cu gradinita. Celebrul David Touretzky de la universitatea Carnegie Mellon a propus initiativa AI4K12. Ea include un set complet de module incepand cu culegerea datelor prin senzori si pana la producerea automata a modelelor prin algoritmi de Machine Learning. Diferite limbaje de programare sunt predate copiilor, pornind cu Scratch celor de la gradinita si continuand apoi cu Python sau Java.

AI Curriculum Is Coming for K-12 At Last. What Will It Include? – Danielle Dreilinger 
Welcome to the ai4k12 wiki!

Initiative precum AI4K12 sunt punctul de plecare. Este naiv sa credem ca ele pot fi implementate mot-a-mot in Romania. Resursele materiale sunt altele. La fel si reteaua de scoli care participa la astfel de proiecte. Sau interesul civic pentru a le sprijini. Este greu de crezut ca intregul ecosistem de astfel de activitati educationale va putea fi preluat si realizat in tara. In schimb, cineva trebuie sa inteleaga care este parte esentiala din acest ecosistem si posibil de preluat in tara. Ea trebuie apoi adaptata si optimizata oportunitatilor, conditiilor, si constrangerilor din Romania. Intregul proces este mult complicat de cat un simplu cut-and-paste a activitatilor americane. Totusi, exista oportunitati interesante de a apropia educatia copiilor defavorizati de modernitate pentru a la mari sansele de realizare in viata.

Educarea creatorilor

Un proiect ramane doar o ideea interesanta pana cand el este realizat, oferit comunitatii, si promovat pentru a fi preluat si dus mai departe de altii. Asta este esenta antreprenoriatului, si este singura reteta a succesului pe care o stim pana acum. Bunastarea vine doar prin initiative proprie.

Nu este greu de speculat care va fi nisa viitoare a economiei romanesti. Competitia in economia datelor este dominata de gigantii americani si chinezesti. Volumul de cercetare in Inteligenta Artificiala de cateva ori mai mare in China si SUA decat oriunde in lume, inclusiv in Uniunea Europeana luata in intregimea ei. Companiile precum Google, Amazon, Facebook, Apple, Microsoft, Huawei, si iata John Deere (cine ar fi crezut?), vor domina business-ul mondial prin capitalul, patentele, know how-ul, si numarul angajatilor lor. Este imposibil de a face fata acestui tavalug high – tech.

Sa explic la ce ma refer. Intr-o declaratie facuta astazi (28 februarie 2020), presedintele nostru, Donald Trump, a spus ca se va adresa lui Apple pentru a afla care este situatia exacta din China in privinta Corona virusului. Traditional, astfel de date le aveau CIA si Departamentul de Stat. Acum insa Apple are datele cele mai bune, peste ce au agentiile federale.

Oportunitatea business-urilor romanesti este de a intelege cum sa adapteze platformele de date ale gigantilor americani sau chinezesti pentru a rezolva problemele concrete din tara. Precum cresterea productiei agricole pe terenul agricol al unui sat undeva in Ardeal. Aceste oportunitati sunt mult prea mici pentru a fi interesante pentru gigantii internationali. Nu este business model-ul lor. Ele pot fi in schimb oportunitati antreprenoriale excelente pentru firmele mici si mijlocii din tara, specializate in customizarea modelelor generice specificului si necesarului din tara.

Si pentru ca asta sa se intample, copiii trebuie educati sa fie viitorii antrepenori.

Am sa prezint acum un exemplu “antreprenorial” simplu legat de activitatea cu casutele de pasari construite de cei din clasa a patra. Dupa ce au construit casele, copiii au organizat o licitatie (fundraising) unde s-a licitat dreptul de a plasa o placa pe fiecare casuta cu numele donatorului, respectiv cel care a castigat licitatia pentru acea casuta. Banii stransi au fost donati unei organizatii care ofera mancare calda celor care traiesc pe strazi (homeless). Copiii au inteles ca folosindu-si imaginatia pot gasi posibilitati de a-si converti ideile si munca in bani.

Exista o vorba inteleapta care spune ca o idee nu merita continuata daca nimeni nu este dispus sa plateasca pentru ea.

Toti elevii trebuie sa inteleaga de mici intregul proces prin care o idee este dezvoltata intai intr-un patent (pentru a fi protejata de furt intelectual), este apoi identificata piata posibila pentru idee, construit in continuare un prototip, creat un plan de afaceri, gasiti investitorii, si pornita afacerea propriu-zisa. Chiar daca nu isi vor crea acum afacerile lor, ei invata ce anume separa o idee utila si reala de o idee care nu conteaza pentru cineva.

Activitatile educative pot include seminarii ale antrepenorilor locali, discutarea unor prezentari online despre business, analiza unor studii de caz despre firme mici si mijlocii, dezvoltarea de planuri de afaceri sub indrumarea unor mentori din comunitate. Sunt foarte populare in Statele Unite competitiile de planuri de afaceri, unde juriile din antrepenori dau seed money, banii de inceput cu care castigatorul isi porneste afacerea.

Implementarea concretă

C4caracter, curios, compent, creator este in acest moment o idee. O propunere pe care o fac catre comunitatile interesate. Cred ca ea poate deveni o activitate concreta, care sa intregeasca educatia copiilor si a tinerilor dezavantajati pentru a le da o sansa in plus in viata. Lor mai ales le lipseste acest ajutor.

Realizarea practica a conceptului C4 cere acum gasirea urmatoarelor resurse:

  • Identificarea entuziastilor dispusi sa participle, si care au expertiza tehnica sau antrepenoriala. Eu sunt desigur pregatit sa ajut cu punerea pe picioare a modulelor educative legate de colectarea, modelarea, si folosirea datelor in decizii. Ma astept ca destui antrepenori locali sa fie gata sa dea o mana de ajutor la crearea necesarului educativ pentru partea de business.
  • Gasirea unui grup de voluntari dispusi sa preia din mers desfasurarea conceptului C4. Ei vor fi pregatiti de noi despre cum sa foloseasca modulele dezvoltate (de noi) pentru a organiza si desfasura activitatile propriu-zise ale copiilor.
  • Pregatirea spatiilor in care aceste activitati se desfasoara. Probabil doua camera obisnuite sunt suficiente pentru inceput. Oriunde: intr-o scoala, biblioteca locala, sau intr-un camin cultural.
  • Strangerea fondurilor pentru cumpararea minimului de echipamente necesare: cateva laptop-uri la mana a doua, una-doua imprimante 3D, scule si materiale pentru constructii simple din lemn. S-ar putea ca unele din acestea sa fie disponibile din surplusul de la atelierele liceelor sau ale universitatilor tehnice. Pot da desigur o mana de ajutor la gasirea necesarului de care spun.

Deci:

Este cineva interesat in realizarea conceptului C4? Ne apucam de treaba?

Nu uitati un lucru: nimeni din afara comunitatii voastre nu va veni sa aiba grija de copiii vostrii. Daca nu o faceti voi, cu siguranta nu o va face un strain. Nici macar statul

Lasă un răspuns