Lumea noastră după Covid

0
883

Relativ la alte molime care au lovit omenirea, virusul Covid19 pare mai puţin terifiant. Tinerii nu sunt puternic afectaţi şi mulţi dintre ei poartă virusul şi se vindecă fără măcar să ştie. Un mod paradoxal al naturii de a influenţa criza demografică, printr-o boala transferată uşor de tineri, dar care creşte mortaliatea celor în vârstă. Cu o transmisivitate medie de 2.5, şi o rată a fatalităţii de aproximativ 2.1%, Covid19 nu este mai contagios decât rubeola (pojar sau measles), norovirusul sau varicela (chickenpox). Este mult mai puţin letal decât virusul Influenza, tuberculoza, SARS, Ebola, febra aviară (bird flu) sau MERS. Deşi nici pe departe atât de periculos ca variola, virusul Covid19 a dat peste cap întreagul sistem economic global. Foarte mulţi analisti se întreabă: De ce?

Răspunsul nu stă doar in medicină. Obsrvam aici un efect de “Sinergism”, bine cunoscut în ştiinţa Sistemelor Dinamice Complexe. Un Sinergism se petrece atunci când interacţia intre factori diferiţi, produce efecte totale mai mari decat suma efectelor individuale. Atunci cand sinergismul produce şi distrugere masivă, se faloseşte si numele popular de “Perfect storm” (Furtună perfectă). Nu vorbim de o perfecţiune relative la calitatea rezultatului, ci prin modul în care factorii distructivi aparent diferiţi îşi combină efectele. În mod evident Covid19 ne-a lovit dur societatea (şi va forţa unele schimbari) în unele caracteristici la care, în curs istoric normal, ne este foarte greu să renunţăm: globalizare, socializare, sărăcie, urbanizare, consumerism şi poluare.

Transmisivitatea şi rata fatalităţii produsă de Covid19 în comparaţie cu alte boli cu potenţial epidemic.

Ce a făcut ca lovitura Covid 2020 să fie aşa de dură? Criza Covid 2020 este rezultatul sinergismului dintre trei clase de factori: Economici, Medicali şi Sociali. Fără să elaborăm prea mult, aceştia sunt:

Factori economici

Globalizarea a făcut ca supravieţuirea economică a multor companii şi chiar state să depindă de funcţionarea perfectă a foarte mulţi producători îndepărtaţi geografic. Outsourcing-ul producţiei s-a concentrat însă pe scăderea preţurilor bazat pe cheltuieli cât mai mici de producţie. Se observă încă un exces de intermediari plasaţi între producători şi consumatori.

Observăm deasemenea, exces de servicii economice ne-esenţiale în toată societatea (toate aceste servicii au crescut preţurile, fără însă a recompensa prea mult producătorii). Observăm şi o competiţie crescătoare între comerţul on-line şi comerţul pe raft (on-shelf).

Nu pe ultimul loc, se observă un venit prea mic la nivelul producătorilor direcţi (fermieri, mineri, muncitori în fabrică) care, deşi esenţiali în societate, devin pe zi ce trece tot mai incapabili să ţină pasul cu cheltuieli curente şi datorii. Încărcarea preţurilor cu intermediari şi taxe a devenit aşa de mare, încât preţul de producţie reprezintă frecvent mai puţin de 25% din preţul de vânzare.

Factori medicali

Costurile legate de sănătate au crescut exagerat, dincolo de puterea de plată a omului de rând. Vedem sub-finanţare a serviciilor de sănătate publică şi transfer de tehnologii medicale esenţiale, cum ar fi echipamente sanitare şi medicamente către alte ţări. Pentru multe medicamente chiar ţările de origine şi-au pierdut proprietatea asupra patentelor (şi dreptului de producţie).

Societatea a devenit excesiv de tolerantă cu tendinţe centrifuge cum ar fi campaniile anti-vaccin sau consumul de produse “naturale” ne-sterilizate. Campaniile anti-vaccin au fost interpretate în ultimii ani (în mod eronat) ca un drept individual de opinie, în loc de obligaţie civică faţă de siguranţa comunităţii. Asta se datoreaza relativei siguranţe în care trăim.

Ultima pandemie majoră a fost acum 101 ani (Influenza, 1918), încât sistemele sociale au uitat gravitatea, urgenţa şi severitatea măsurilor de combatere. În 2020 însă, Mama Natură, ne-a atras atenţia că toate preocupările noastre cotidiene “importante?” (de la politică, la conturi in banca, cultură şi sport, chiar si forma de organizare statală) sunt nimicuri în comparaţie cu şocurile macro-istorice şi macro-economice la care putem fi expuşi.

Comunismul, oricât de mult a durat el în România, a fost doar o bătaie de inimă la scara istoriei, şi nu a apucat o criză de asemenea amplitudine. Nu este de mirare că legile statului modern au uitat memoria grozăviei unei pandemii, ca să fie pregătite cu măsuri adecvate. Siguranţa aparentă în care au curs zilele si anii recenţi, a făcut din anticiparea şi prevenţia catastrofelor o preocupare secundară. In 2020 am servit o lecţie în modestie.

Factori sociali

Includ dorinţa crescătoare a oamenilor de a călători în alte ţări. Nevoia de socializare este şi ea mai mare ca oricând în istorie. Foarte puţine culturi au rămas neatinse de obsesia contactului fizic frecent, al experimentelor culinare exotice, al îmbrăţişării, strângerii de mână, a sărutului şi al sexului ca formă de socializare.

Omul a devenit o fiinţă eminamente gregară şi nu solitară (ceea ce îl expune mai mult la boli cu transmitere social, de la herpes virus la hepatită, SIDA sau sifilis). Consumul de resurse la nivel individual a crescut foarte mult, ceea a vulnerabilizat piaţa de produse de consum curent, mai ales atunci când supravieţuirea noastră depinde de cantităţi foarte mari de mărfuri care trebuie livrate fără întrerupere de la distanţe mari.

O altă anomalie contemporană, este dorinţa de a epata în luxuri de care nu avem neaparată nevoie, şi pe care unii din noi nici macar nu ni le putem permite fără credit (ceea ce în română se numeşte “fiţe”). Atunci când consumerismul exagerat e combinat cu o reciclare insuficientă, resursele naturale sunt stresate şi odată resursele întrerupte, se produc fluctuaţii mari de preţuri şi blocaje în producţie. Nevoia de a creşte economia în mod constant (o aberaţie strategică în Ecologia Economică Globală), a devenit obligatorie pentru supravieţuirea societăţii. Aceasta este în mare măsură cauzată de criza demografică (i.e. costurile pentru pensii şi asistenţa socială au devenit ne-sustenabile) şi o epuizare a resurselor (în special hrană, apă şi metale rare).

Nu mai puţin important, în 2019 milenialii erau deja frustraţi de inabilitatea politicienilor de a se adapta la crizele globale (poluare şi distrugere de habitate) şi au devenit foarte activi în amplificarea şi răspândirea de mesaje negative şi alarmiste.

Nu este vina milenialilor se înţelege; planeta este distrusă în prezent la o rată fără precedent în istorie, iar rezervele de apă dulce, fosfor şi hrană de origine marină vor fi în curând epuizate. Din punct de vedere financiar, purificarea de apă cu energii regenerabile şi osmoză inversă nu va putea să ţină pasul cu nevoile agriculturii şi agricultura extensivă sau mai mare consumatoare de apă şi teren (pastorală sau de camp arat) va colapsa.

Cauza Crizei 2020

Această criză a apărut într-un moment când lumea se afla deja în shimbare, şi făcea modificări structurale la nivel global, ale căror efect nu era corect prevăzut. Criza 2020 este urmarea unui stress acumulat în economie, dar şi a unor evoluţii sociale recente. Aceste tensiuni aşteptau doar momentul prielnic şi catalizatori care să evolueze într-o furtună economică. Să căutăm acum cauza exactă care a declanşat Criza 2020 este prematur, mai ales că fiecare dintre aceşti factori (economici, medicali şi sociali) funcţioneaza ca un catalizator pentru ceilalţi.

Fiecare criză mondială are un aspect diferit.

Marea depresie din 1928 a avut o bază financiară (şi a fost posibil cauzată de o cantitate exagerată de datorii publice şi creştere industrială forţată, cu investiţii insuficinet acoperite). Razboaiele I şi II au avut ca motiv securizarea de resurse pentru creşterea economiei şi distrugerea competitorilor.

Criza caselor din 2008 a fost cauzată de o scadere de confidenţă în investiţiile imobiliare, pe un fond de liberalizare bancară.

Criza Covid 2020 a început cu un virus, dar a generat în cascadă un gripaj al cuplului cerere-ofertă în economia reală (i.e. consumul a scăzut foarte repede şi producţia a încetinit). Nu ştim cu exactitate de ce Covid19 (un virus cu infecţiozitate şi letalitate mediocră) a produs o furtună economică aşa de mare. Nu avem nici o îndoială că oamenii de ştiinţă vor gasi în cele din urma un tratament eficace pentru Covid, şi că vom fi vaccinati.

Este mai corect să spunem că: “Din dorinţa de creştere economică, omenirea cauta o criză cu lumânarea într-un butoi de pulbere; Criza Covid 2020 este reculul acestei sfidări a norocului”.

Nu analizăm aici mecanismul Crizei 2020 sau strategiile de ieşire, ci cum s-ar putea schimba societatea după Covid 2020. Cine pierde? Cine câştigă? Ce modificari ar fi de dorit pentru ca asemenea furtuni să nu se mai repete?

Personal, cred că vom vedea urmatoarele urmări ale Crizei Covid 2020:

La nivel industrial

Putem anticipa un blocaj temporar în industriile care produc obiecte complexe de larg consum cu părţi provenite din multe ţări (cum ar fi automobile, avioane, roboţi industriali, motociclete poate chiar şi computere). Statele care îşi permit, vor stabili probabil coridoare strategice de distribuţie, pentru ca disfuncţiile medicale, climatice şi sociale să afecteze cât mai puţin comerţul cu produse critice (ca alimente, carburanţi şi medicamente).

În România, va fi încurajată industria alimentară, ca o metodă de a creşte independenţa economică şi a ne baza pe resurse locale. Se va promova prin fiscalitate, lucrul de acasă. Se va ieftini probabil petrolul, benzina, transportul şi hrana de bază. Uniunea Europeană va deveni mai tolerantă cu ţările aflate în stres financiar, iar obligaţiile ecologiste asociate cu “Green Deal” în special cele privitoare la energie din cărbune vor fi pe viitor mai temperate.

Tehnologic vorbind, cred ca vom vedea o creştere în automatizare, robotizare, fast internet şi 3D printing ca răspuns la Covid19, şi o reducere proporţională a dependenţei de manufactură ieftină din ţări ca India sau China.

La nivel financiar

Vom vedea mai multă toleranţă fiscală în 2020 şi 2021, dar totuşi o mai complexă şi riguroasă interpretare a sustenabilităţii. De exemplu, Pactul de Stabilitate al EU a fost deja suspendat, ceea ce permite temporar statelor să pompeze bani pentru salvarea economiei şi să lupte cu epidemiile.

Dacă salariile vor scădea şi intermediarii vor extrage mai puţin din preţul produselor, vor fi probabil negativ influenţate serviciile elective (restaurante, baruri, discoteci, catering, dar şi altele cum ar fi saloane de masaj, albit de dinţi sau tuns de câini).

Cateva ţări vor ajunge probabil în pragul falimentului; probabil cele mai lovite vor fi cele care erau deja supra-îndatorate sau presate de emigranţi la începutul crizei, cum ar fi Italia, Grecia şi Spania.

La nivelul comerţului

Cea mai importantă şi imediată schimbare de macrosistem va fi încetinirea globalizării, una din principalele cauze ale blocajului produs de Covid. Globalizarea a facut ca orice întrerupere într-un stat, din orice motiv (fie el cataclism natural, epidemie sau război) să blocheze în cascadă mii de fabrici şi produse la nivel global.

Este de presupus că comerţul on line va câştiga războiul cu comerţul pe raft, şi că Amazon va angaja masiv muncitori la împachetare şi şoferi. Mari lanţuri comerciale şi magazine vor dispărea probabil, în special marile magazine care vând exclusiv de pe raft mărfuri specializate (mobilă, îmbrăcăminte, covoare, appliances). Vor fi în shimb favorizate mega-magazine care vând marfă foarte diversă, dar oferă şi servicii on line (Home Depot, Kauffland, Costco, Walmart). Va deveni populară livrarea de pachete prin curieri şi drone.

Intermediarii din comerţ vor fi reduşi şi se va scurta calea economică între producători şi consumatori. Ţările vor lupta din greu să scape de dependenţa de chinezisme (vor dori să produca cât mai mult acasă). Companiile de turism vor fi lovite cel mai grav. Foarte multe resorturi turistice şi cazinouri cu densitate mare de oameni în spaţii mici se vor închide pentru că nu vor putea să garanteze protectia vizitatorilor de la infecţii. Multe companii de transport aerian vor da faliment (în special cele care depind de aeronave foarte mari şi cu destinaţii turistice). Multe cruise-ships vor intra în faliment, vor fi evitate şi chiar interzise în porturi turistice.

La nivelul serviciilor publice

Foarte multe servicii publice se vor digitiza. Opţiunea de vot on line va deveni obligatorie în tot mai multe state, ceea ce va favoriza segmente de populaţie înclinate mai mult către socializare on-line şi ştiri on-line. Foarte multe ţări vor favoriza asigurări medicale minimale, dar extinse la cât mai multă populaţie. Din punct de vedere ideologic, partidele populiste, nationaliste şi de centru-stânga vor fi avantajate.

La nivel social / cultural

Distanţarea social, protecţia feţei şi sterilizarea freventă a mâinilor vor deveni foarte comune. Vor fi promovate forme de sport cu puţini spectatori în direct şi mai puţine contacte fizice între competitori (probe de atletism, ping pong, tenis, golf, sailing, etc.). Olimpiadele vor deveni showuri cu puţini spectatori în direct şi mai multe vizualizări on line. Muzeele se vor concentra pe bilete digitale şi tot mai puţin pe vizitatorii direcţi. Concertele cu densităţi mari de spectatori vor fi mai puţin frecvente şi vom vedea tot mai multe vizualizări on-line. Ritualurile religioase vor trebui şi ele adaptate pentru limitarea transmiterii de microbi între participanţi.

Cultural, se va promova mai puţin contact fizic sau socializare (de exemplu, mai puţin strâns de mână, pupături, îmbrăţişări, one-night stands, etc.). Vom vedea o descreştere a vizionării de filme în cinematografe şi va creşte vizionarea de tip “pay per view”, “Utube”, şi Netflix. Dating-ul digital, sexul on line şi sexul protejat vor deveni mai comune.

Societatea va încuraja activităţile solitare, şi de exemplu vom vedea mai multe show-uri cu activităţi în grupuri mici. Gătitul acasă va deveni mai popular, ca şi show-urile despre gătit, şi vom vedea tot mai multe servicii de “catering şi food delivery” relativ la mersul la restaurante. Nu m-ar mira sa vedem cum partenerii de afaceri vor avea predominant mitinguri, chiar “dining”, on-line. Vom vedea şi schimbări gastronomice. De exemplu vor fi cultural ostracizate mancatul de lilieci, caini, pisici, serpi, ţestoase, racooni, pangolini si alte animale exotice care pot transmite patogeni la oameni.

La nivel medical

Sistemele de prevenţie şi intervenţie epidemiologică vor fi mai active, şi vor avea mai multă autoritate în faţa decidenţilor politici. Privesc asta ca un lucru bun, pentru că în 2020 decidenţi cu putere dar fără habar (politicieni şi bresle profesionale), si-au abrogat dreptul de a decide în funcţie de ce cred ei despre Covid, contrar specialiştilor.

În 2020, cazurile cele mai blatante au avut loc în China, Austria, Italia şi SUA. Finanţarea pentru sănătate va fi îmbunătăţită, şi probabil mai multe vaccinări vor deveni obligatorii. Ulterior, politicienii vor incerca bine-înţeles să reducă iar privilegiile sistemelor medicale, dar memoria traumei 2020 îi va tine în şah cel puţin o generaţie.

Mă aştept ca societatea să mai închidă robinetul către companiile de asigurare medicală, cu scopul de a reduce costurile din sănatate şi de a creşte volumul de servicii medicale prestate. Personal, anticipez o temperare a cruciadelor anti-vaccinare, cel puţin 10-15 ani. Acestea se vor muta din zona conspiraţiilor, catre responsabilizarea şi monitorizaea mai atenta a calitătii vaccinurilor individuale. Foarte multe ţări vor încerca să obţină cât mai multă autonomie pe produse farmaceutice şi medicale, ceea ce eventual va scădea preţurile la medicamente generice şi servicii medicale. Va creşte probabil obezitatea cauzată de lucrul de acasă.

La nivelul educaţiei şi ştiintei

Educaţia se va muta din clasă pe ecran, ceea ce va necesita extinderea internetului de mare viteză. Va înflori educaţia la domiciliu, şcolile virtuale şi examenenele on-line. Clasele vor fi mai mici, pentru că eficienţa interacţiei la predare creşte cu proporţia dintre educatori şi studenţi. Personal, abia aştept să încep să predau şi să iau cursuri on line. Anticipez că ştiinţa va avea mai multă influenţă pe decizia politică, şi că se vor investi mai mulţi bani în medicină decât în toate celelalte discipline biologice combinate.

La nivel ecologic

Este posibil că vom vedea şi mai multa investiţie în industrializarea (i.e. sustenabilitatea ecologică şi automatizarea) tehnologiilor de reciclare. Vedem deja o tendinţă de scădere a emisiei de CO2 din transporturi în 2020 (fie prin reducerea navetei cu maşini mici, transport mai eficient cu vehicule mari, nave şi trenuri dar şi evoluţiei către maşini cu energii alternative).

Evoluţia către maşini electrice, nu este în mod necesar ecologică, pentru că reciclarea bateriilor este rămasă mulţi ani în urmă. Personal, cred că viitorul aparţine vehiculelor motoarelor electrice, dar fără energie primară în baterii, bateriilor organice, carburanţilor sintetici şi motoarelor “fuel cells”. Dar mai avem drum lung până acolo, pentru că pe moment, cererea si preţul petrolului au scăzut foarte mult. În plus, America şi Canada au devenit independente din punct de vedere a carburanţilor, Rusia nu are nevoie de carburanţi de import, EU este saturată cu petrol şi energie eoliana din Nord, iar China a intrat in recesiune economica şi se indreaptă către o criză demografică.

Poluarea reversibilă va mai scădea, din cauza incetinirii ritmului industriei si presiune anti-poluare. Ţările industrializate care au rezerve suficiente de carburanţi fosili, energie regenerabilă, minerale sau hrana vor ieşi mai norocoase din această criză. Aici avem in minte Norvegia, USA, Rusia, Danemarca, Canada (… si de ce nu România cu un mare potential agricol şi stres moderat în privinţa apei de irigaţie). Va creşte simpatia pentru cauze naturiste şi reciclare, ceea ce va favoriza partidele ecologiste. Vor deveni din ce în ce mai populare pieţele virtuale de produse agricole, şi asociaţiile de fermieri care vând on line (“home delivery farmers markets”).

Vin vremuri interesante!


Referinte:

http://www.contributors.ro/economie/scoateti-armele-economice-nucleare-acum-cum-ies-romania-si-europa-din-criza-ce-vine/

http://www.ziare.com/stiri/coronavirus/ce-anunta-o-decizie-istorica-pactul-de-stabilitate-a-fost-suspendat-statele-pot-pompa-oricati-bani-e-nevoie-in-economie-1602696

http://www.ziare.com/stiri/coronavirus/noul-coronavirus-ar-putea-proveni-de-la-lilieci-dar-pentru-pandemie-oamenii-sunt-de-vina-1602686

Lasă un răspuns