Exista o vorba inteleapta care spune asa: “pofta vine mancand” .Adaptata la educatie, vorba asta a devenit pentru mine in timp – “Ideile vin facand”.

Pentru ca suntem cu totii intr-o situatie nemaiintalnita, m-am gandit ca dupa ce am scris doua articole pentru 7zile.info despre conceptul C4 in educatie, a venit momentul sa “fac ce zice popa, nu doar sa repet ce spune el.” Prin urmare, am predat primul curs al conceptului C4. L-am inregistrat si ofer acum toate inregistrarile lui oricui este interesat.

In acest articol vreau sa-mi prezint gandurile la cald din timpul cursului. Am tinut un mic jurnal pe care-l reproduc acum. [Doua zile din jurnal le-am publicat deja in “Stirile Transilvaniei” impreuna cu alte ganduri nelegate de C4.]

In articolele “Importanta capitalului social pentru calitatea vietii in localitatile cu pierdere masiva de populatie: O posibila initiativa in educatie: C4 – caracter, curios, competent, creator” si “Cine este interesat sa puna umarul la realizarea conceptului C4 – caracter, curios, competent, creator?” (publicate online de 7zile.info) am propus C4, un concept nou pentru a completa educatia tinerilor din tara, inclusiv a celor din mediile rurale sau defavorizate. Eu am crescut intr-un oras muncitoresc, Hunedoara, unde oportunitatile in educatie au fost extrem de mono-colore. Educatia me-a a fost in mare parte ore nesfarsite petrecute cu culegerile de matematica si fizica. Meditand dupa treizeci de ani la asta cred ca as fi putut sa-mi folosesc energia, timpul, si entuziasmul mult mai bine decat am facut-o. Insa atat s-a putut atunci si atat am facut. Poate si de asta am vrut sa pornim conceptul C4.

Crezul meu de om care studiez si incurajez noul (respectiv inovatia si creativitatea) este ca noul nu este creat, ci este evoluat (evolved). Adica pana ca o idee noua sa ajunga utila, ea trebuie transformata continuu de un numar mare de persoane entuziaste. La fel si cu C4: eu am propus un punct de pornire si o directie. Este acum de vazut daca bulgarele la care i-am dat drumul se va rostogoli mai departe – si mai ales prin efortul celor multi va deveni o avalansa care sa schimbe ceva, sau ramane doar un mic bulgare, care se opreste imediat intr-un sant si dispare.

Inainte insa ca sa-mi prezint filele de jurnal, vreau sa multumesc domnului Ioan Strugari, primarul comunei Parva (judetul Bistrita-Nasaud), si domnilor Emilian Gabor si Sorin Istrate, din Nasaud. Fara ajutorul lor in a forma prima clasa de elevi ai unui mini-curs C4, as fi vorbit doar celor patru pereti din camera mea. Thank you, gentlemen!

March 18 2020 at 10:42 PM

Nu asta mi-a fost planul, dar mi-am zis ca poate este mai bine sa fac altfel decat mi-am propus initial. Macar sa folosim pragmatic tot timpul care-l avem la dispozitie si sa invatam ceva nou.

Deci …

Am inceput ieri sa predau un mini-curs pilot de programare in limbajul C pentru elevi in clasele VIII – X. Predarea o fac prin platforma de video-conferinte zoom, care poate duce pana la o suta de participanti. Cursul are opt sedinte (lectii) in total, in fiecare zi lucratoare inclusiv saptamana viitoare.

Fiecare curs este o ora jumatate incepand de la ora 15 ora Romaniei, sau 9 am ora mea.

Dupa cursul meu, Mikey va continua cu un curs in Python, in engleza.

Toate prezentarile mele sunt inregistrate si toate materialele le fac disponibile prin google drive. Inclusiv lectia de ieri.

Asa ca daca aveti copii / nepoti / frati care credeti ca ar fi interesati sa participe ca sa invete putina programare, trimiteti-mi va rog pe messanger adresa lor de gmail (trebuie neaparat sa fie gmail). Copiii nu trebuie sa aiba background in programare. Am avut ieri parca 9 copii, dar putem creste numarul. De ce sa nu lasam si pe altii care ar putea invata ceva util?

Aceasta este descrierea mini-cursului.

=========================

Exploreaza-ti creativitatea: Introducere in programarea in limbajul C

(Mini-curs pilot pentru elevi din clasele VIII – X)

Instructor: Dr. Alex Doboli, profesor universitar, Stony Brook University (The State University of New York), New York, email: alex.doboli@stonybrook.edu

Durata: 8 sedinte a cate 1 ora si jumatate (18, 19, 20, 23, 24, 25, 26, 27 martie 2020) incepand de la ora 15, ora Romaniei.

Predarea se va face prin video-conferinta folosind sistemul Zoom. Eu voi contacta participantii, nu este nevoie ca lumea sa instaleze nimic pe calculatorul lor.

Adresanti: Pana in 10 elevi din clasele VIII – X. Nu sunt necesare cunostinte de programare. Doar de utilizare generala a calculatorului.

Scopul mini-cursului: De a-i invata pe elevi sa dezvolte programe de baza in limbajul de programare C. Vom discuta constructiile limbajului de programare (variabile, tipuri, operatori, instructiuni de atribuire, conditionale si loops, fisiere si functii). Vom folosi limbajul de programare pentru a rezolva diferite probleme de programare. Vom prezenta dezvoltarea unui joc interacriv de complexitatea popularului joc de copii “spanzuratoarea” (cineva trebuie sa gaseasca un cuvant necunoscut intr-un numar dat de pasi, ghicind cate o litera pe rand).

Elevii vor construi un mini-joc in care un smart player virtual joaca jocul automat. Vom organiza in final un concurs in care castigatorul va fi cel care acarui smart virtual player gaseste cuvinte necunoscute intr-un numar cat mai mic de pasi.

Pasi preliminari necesari a fi completati inaintea primului curs (18 martie 2020 ora 15, ora Romaniei):

1. Elevii interesati trebuie sa trimita un email lui Sorin Istrate (sorin.istrate@gmail.com) mentionand adresa lor de gmail. Aste necesar ca fiecare sa aiba un cont gmail pentru a putea folosi la sistemul Zoom.

2. Vom folosi Zoom pentru videoconferinta. Eu voi trimite fiecaruia o invitatie care va contine link-ul ce trebuie folosit pentru a accesa sistemul de video-conferinte zoom. Este nevoie ca fiecare elev sa aiba un cont gmail, astfel ca loginarea sa se faca prin contul Google. De aceea, este nevoie ca fiecare participant sa-si trimita adresa de gmail lui Sorin Istrate. Cand se face join la video-conferinta, elevul trebuie sa selecteze pe rand: 1) join with video si 2) join with audio. Vom avea probabil mici problem cu prima login-are la zoom, dar problemele nu sunt in general majore.

3. Fiecare elev trebuie sa-si instaleze pe calculatorul sau dev-c++, compilatorul de C pe care il vom folosi. Vom folosi doar masini Windows (nu Mac).

March 19 2020 at 11:10 AM 

Imi place foarte mult cursul pilot pe care-l facem acum pentru programare in limbajul C. Avem 10 elevi din Parva, Nasaud, si Hunedoara. Am avut deja doua lectii. Materialul este inregistrat si il voi face accesibil tuturor.

Astazi le-am dat elevilor un pic proiect: sa identifice fiecare o idee de cum putem folosi programare in limbajul C pentru o actiune civica sau o activitate din agricultura.

Idei pentru astfel de proiecte sunt si la https://app.code4socialgood.org/project/list/projects

Luni dimineata vom asculta toate ideile, vom vota, si ideea care va fi aleasa o vom implementa toti, ca o echipa (inclusiv eu). Voi folosi in continuare ideea lor ca si exemplu pentru a le preda programare in C.

Ii spuneam si lui Sorin si la domnul primar de la Parva, fiecare lectie mi se pare mai buna ca cea anterioara pentru ca invat lucruri noi si imi vin idei pe care nu le banuiam la inceputul lectiei. Exista o vorba care spune – pofta vine mancand. Adaug la ea – ideile vin facand. Abia cand te apuci de treaba incepi sa intelegi ce se poate si ce nu. Asa, sa stai pe margine, si sa-ti dai cu parerea inseamna fix nimic.

March 21 2020 at 9:07 AM 

Cei care ati participat la lectiile mele cred ca v-ati convins ca zoom este meserie. Continuam cu cursul meu toata saptamana viitoare. Dupa aceea va intra Mikey pe felie cu cursul lui de Python in engleza. Ma gandesc sa predau inca doua cursuri in acelasi mod de doua saptamani fiecare: un curs de creativitate si un curs de civism. Eu studiez creativitatea din 2009 incoace. Am avut si finantare federala pentru asta. Este poate una din ariile in care ma pricep cel mai bine. Civismul – mai putin. Dar am de gand sa discutam o carte buna despre civism. … Si astfel conceptul C4 prinde viata. Incet, incet.

Si bineinteles lucrez la cartea de povesti pentru copiii din Fuletelke. Doamne ajuta. Am nevoie un pic de inspiratie.

Probabil ca v-ati dat seama deja, dar fiecare va trebui sa ne gasim activitati cu care sa ne umplem timpul. Caci perioada asta nu se va incheia intr-o saptamana sau doua. Eu zic sa ne gandim la opt, zece – in cazul fericit. … Am mai trecut prin astfel de perioade. In primele zile, toti isi dau high five si sunt curajosi. Insa dupa o saptamana incepi sa simti ca vrei sa te cateri pe pereti … Si atunci activitatile astea vor ajuta.

March 21 2020 at 11:34 AM

Avem doisprezece elevi la mini-cursul meu de programare in C. Mai pot duce inca optzeci si opt de elevi interesati de programare. Clasele VIII – X.

Astept cu drag pe oricine interesat. Nici o ezitare. Suntem intre prieteni.

March 21 2020 at 2:31 PM 

Multumesc celor care dau share la descrierea cursului meu.

Eu vad situatia asa: oricum predau mini-cursul asa cum am descris. Este pacat sa stea pe zoom optzeci si opt de “scaune” nefolosite, daca pot duce pana la o suta de elevi.

Iar, materialele de la lectii (pe google drive) vor fi disponibile tuturor.

Chiar daca situatia este serioasa si trebuie sa stam acasa, asta nu inseamna ca nu putem invata. Dimpotriva …

March 22 at 8:34 PM 

Maine la ora 15 ora Romaniei (ora 9 am EST ora mea) continuam mini-cursul de programare in C prinZzoom. Am ajuns la lectia patru din opt in total. Avem saptesprezece locuri ocupate, deci optzeci si trei libere.

Am lucrat dupa-masa in gradina, asa ca m-am gandit la tot felul de aiureli, inclusiv la acest curs. Daca aprind microbul pentru software la cel putin unul din cei care participa atunci voi fi super, super-multumit.

Nu stii niciodata de unde sare iepurele. Eu am ales calculatoarele prin eliminare.

Prima pe care am eliminat-o a fost medicina. Nu stiu de ce, dar nu mi s-a parut niciodata interesanta. Dimpotriva. Extrem de dogmatica. Si desigur, nu mi-a placut niciodata tocitul. Apoi, nu m-a interesat sa studiez mate, fizica etc. Nici stiintele economice, pentru ca nu le-am inteles in liceu. Literatura, limbi, filosofie – forget about it … nu reusesc sa memorez doua versuri. Si scriu cu greseli de ortografie si exprimare. Unde ai mai vazut un analfabet functional profesor de limba si literatura?

Asa ca singurele ramase pentru mine au fost Politehnicile. Vorba aceea: “care e asemanarea intre un caine si un inginer? Privirea inteligenta.” Iar privirea am avut-o intotdeauna.

La alesul ariei din Politehnica am procedat tot prin eliminare. Fara metalurgie, ca nu-mi place mizeria si in plus am avut note bune (iar metalurgia era categoria III). Fara mecanica pentru ca nu-mi plac rotile dintate si vazelina. Asa ca a mai ramas doar electro. Acolo am ales initial electronica, pentru ca era singura de care auzisem. Dar nici asta nu-mi statea tocmai bine la stomac, caci nu m-am vazut niciodata reparand televizoare …

Pana cand amicul meu din liceu, Iulian, mi-a sugerat sa mergem la calculatoare. Now, this sounded very interesting, mai ales ca in clasa a XI am facut programare cu o doamna de la centrul de calcul, si mi-a placut foarte mult materia ei. Asa ca am ramas cu AC. Ideea initiala a fost sa mergem la Bucuresti, ca acolo sunt multe spectacole si meciuri, dar am schimbat repede la Timisoara ca este mai aproape de casa.

In vacanta de iarna cand am fost in clasa a XII a, tata s-a dus la schi la Muntele Mic. Acolo i-a cunoscut pe profesorii Toro de la fizica la Universitatea Timisoara si Frankel de la electro, Polithnica din Timisoara. S-au inteles foarte bine intre ei, mai ales ca tata avea cu el si cativa litrii de palinka.

Anyway, tata le-a zis ca are si el un baiat care se gandeste sa dea admitere la AC Timisoara. Toro si Frankel au inceput sa rada si i-au zis: “Forget about it, acolo se intra greu”. (Intr-adevar, ultima medie la AC in anul acela a fost parca 8.45, daca ma mai ajuta memoria … Am dat admitere la AC, si the rest is history.

Deci sa recapitulam: daca nu faceam programare in clasa a XI a (ca am facut doar atunci, in rest am folosit orele de mate aplicata in tehnica de calcul pentru mate, mate), daca amicul meu Iulian nu venea cu ideea de AC, si daca cei doi profi cu palinka nu bagau frica si mai mare in mine … poate la ora asta reparam / stricam televizoare.

De aceea zic: cine stie de unde sare iepurele cu cursul meu de programare? Caci daca exista o meseria a viitorului asta nu este nici medicina, nici mecanica, nici matematica, nici economia – ci este software. Acolo se va transforma lumea, si cu ea odata si medicina, ingineria, si tot restul. Dar transformarea in toate va porni de la Machine Learning si automation. Oricum, baiatul meu cel mare vrea sa studieze computer science, si nu incerc sa-i schimb gandurile.

March 23 2020 at 9:21 PM  

Perioada de acum sucks. Indiferent cate unghiuri pozitive caut. It just sucks.

Dar ce pot face?

Totusi …

Sunt extrem de grateful pentru mini-cursul de programare in limbajul C. Este una din cele mai grozave experiente in quite some time. Si pentru ca este asa de diferita si de neasteptata. Si cui nu-i plac surprizele?

Clasele inca nu sunt asa de interactive precum as vrea sa fie. Asta din cauza ca pe de-o parte vreau sa acopar ceva materie, pe de-alta parte inca invat toate capabilitatile sistemului Zoom. Desigur, am cunoscut un grup de tineri extrem de harnici si de inteligenti. Ma repet cand spun ca unele din cele mai grozave experiente in viata este sa ai de-a face cu astfel de oameni.

Si ma mai repet inca odata cand spun ca transformarea in educatie va fi profunda dupa aceasta epidemie. Si nu este doar Zoom. Educatia nu va mai fi ce a fost pana acum. No way.

Ca-ntotdeauna in astfel de situatii, lumea in SUA sare imediat pe oportunitatea de a inova si de a face lucruri noi. Am urmarit ieri un webcast despre un nou gen de carti, zybooks, care merge la “pachet” cu zoom. Incerc inca sa diger ce am vazut (si de aceea scriu aceasta postare, ca sa ma ajute in digerare). Caci zybooks este mult dincolo de orice fel de tip de educare / pedagogie clasica.

Sunt doua lucruri conceptuale noi care m-au impresionat.

Primul, se sterge divizarea obisnuita intre predat, studiu acasa, si verificarea cunsotintelor. Totul devine un continuum. O parte din predare este automatizata prin cartile zybooks, care sunt practic carti in care dinamica si explicatiile la materie si exercitii sunt integrate in carte. Astfel, explicatiile pe care un profesor la da la ore la tabla sunt practic incorporate in manual, inclusiv capabilitatea de a schimba exemplele discutate. Astfel invatarea devine mai apropiata felului in care creierul omului este construit sa invete.

Al doilea aspect este ca multe din activitatile de rutina se pot acum automatiza. Profesorul nu trebuie sa repeta harsha, harsha aceeasi rutina, caci ea se face automat prin cartile zybooks. Dimpotriva, el urmareste progresul elevilor / studentilor si intervine exact acolo unde se agata cineva. Fara sa-si piarda timpul pretios repetand lucrurile deja intelese.

Poate zybooks nu se potriveste la toate disciplinele. Nu stiu cum s-ar putea folosi la materiile umaniste. Dar pentru stiinta si computer science, they are a charm.

Este fain ca zybooks ne da acces liber pana la vara ca sa le incercam materialele. Webcast-ul pe care l-am urmarit ieri a fost dat de un profesor de la UC Riverside pe care-l cunosc din research.

Nu stiu de ce, dar am impresia ca am vazut a game changer. Dar trebuie sa diger mai departe ce am vazut.

March 24 2020 at 2:14 PM

Am progresat frumos la mini-cursul de programare in limbajul C. Printre altele, am construit astazi programul pentru (stra)-vechiul nostru joc din copilarie “spanzuratoarea”. Programul nostru de astazi este interactiv: joci jocul pe calculator.

Pentru ca in titlul cursului avem “Exploreaza-ti creativitatea”, le-am dat elevilor un challenge: sa extinda programul de astazi astfel ca computerul sa joace automat jocul spanzuratoarea. Am sa le arat la final cateva idei foarte simple de Machine Learning (ML), caci ML este de big cahoona al zilelor noastre, si vreau ce elevii sa inteleaga cum poate fi folosit inclusiv in jocuri.

Am promis ca cine va face pana duminica la miezul noptii cel mai bun program de joc automat primeste de la mine $50. Nu e mult, dar e totusi sufficient de un suc si o prajitura.

In afara de programare, vreau sa incep sa-i invat pe elevi cu doua deprinderi:

Sa lucreze in echipa. Studentii nostrii de aici sunt obligati sa lucreze de mici in echipe pentru diferite teme si proiecte. Pe google drive, github si altele. Dar mai ales trebuie sa invete sa aiba incredere in ceilalti si sa inteleaga importanta responsabilitatii. Ca daca nu-ti faci treaba, sufera intreaga echipa.

Sa fie creativi. Sa inoveze pentru a face lucrurile mai bune. Invatamantul traditional pregateste – “bucatari”: ni se da o carte de retete (manualul scolar) si invatam sa reproducem ce este in el, text si probleme. Dar viata nu este niciodata ca-n manuale. De aceea, trebuie sa invatam sa fim creativi, dar in limite realiste. …

Ma voi uita dupa-masa asta si peste ideile lor legate de un proiect cu caracter civic. Sa vedem daca ne putem ocupa si de asta, fara sa dam planul initial al mini-cursului peste cap.

Mai avem trei lectii, inclusiv vineri, si suntem perfect in grafic. Avem inregistrari de la toate lectiile, si le vom face disponibile publicului la final.

Such a great experience! Lots of fun!

March 24 2020 at 9:54 PM 

Am inceput deja sa-i pasez batonul lui Mikey, care se pregateste de cursul de Python de saptamana viitoare. I-am scris ce concepte am predat eu, ca sa-si faca o idee despre background-ul care s-a format.

Cursul lui va fi in acelasi format ca al meu, tot zoom, tot programare, tot aceeasi durata (2 saptamani), speram ca la aceeasi ora daca nu are ceva la scoala in acea fereastra …

Noutatile lui fata de ale mele: cursul lui e in engleza, foloseste Python care este un limbaj nou, super hot, si va discuta alte subiecte decat ce am predat eu. Python printre altele se foloseste foarte mult si in Machine Learning.

Mikey va face un syllabus cu ce vrea sa predea, iar eu am sa tin un ochi pe ce face. Are toata libertatea la curs, dar ochiul meu sta de veghe. Ca ochiul soacrei din ceafa, ochiul care nu doarme niciodata.

Sper sa gasim elevi interesati de curs. Si cu acelasi entuziasm ca la al meu.

Voi posta in curand syllabus-ul la cursul lui.

March 25 2020 at 7:01 PM

Am intrat in ultimul sfert al mini-cursului meu de programare in limbajul C. Maine vreau printre altele sa le explic putin despre clasificare, care este probabil activitatea cea mai frecventa in Machine Learning. Am sa ma refer la clasificatorul lui Bayes (Bayesian classifier). Ideea asta o vor putea incorpora in solutia lor pentru jucatorul automat de “spanzuratoare”.

Am avut astazi si un hick-up destul de enervant in sensul ca am uitat sa apas butonul de inregistrare la inceputul clasei. Si astfel am pierdut cam patruzeci de minute. … Prima regula a predarii prin video-coferinta: indiferent cat de sofisticata ti-e tehnologia trebuie ca cineva sa apese butonul de start. Butonul de start nu se apasa automat. [ Ramane challenge-ul pe care generatia mea il paseaza urmatoarei – sa creeze butonul de start care se apasa singur ]

Profesorul Frank Vahid de la UC Riverside spunea ca “chat” este “the unsung hero of Zoom”. Intr-adevar, in timp ce eu predau, studentii pot vorbi cat vor intre ei pe chat, iar odata la cinci minute intervin si eu sa vad cum merge discutia. Bineinteles, discutia intre ei (pe chat) trebuie sa fie despre ceea ce explic eu.

In sistemul clasic, profesorul isi are monologul de rigoare, mai mult sau mai putin plictisitor, dupa cum ne duc pe fiecare puterile. Se stie ca in cel mai bun caz, o persoana poate urmari maximum patruzeci de minute, deseori mai putin, functie de attention span-ul fiecaruia. In plus, la conceptele mai complicate, este probabil ca vom pierdem repede firul. Iar odata pierdut devine practic imposibil sa-l mai reinnodam.

In fiecare vara cand merg la Hunedoara, arunc un ochi pe vechile mele caiete de liceu, care la coada sunt pline de desene. La romana, istorie, filosofie, engleze, chimie, etc. – cam asta faceam: desenam la coada caietului in cazul in care nu scriam dupa dictare ce ni se spunea la ora. La facultate n-am mai desenat, caci neavand suficiente cursuri lito era necesar sa scriem absolut tot ce ni se dicta (uneori din carti in engleza).

Cu chat in zoom, unele din aceste probleme sunt rezolvate, pentru ca in momentul in care ai pierdut firul iti intrebi colegii. Si atunci fie primesti un raspuns de la ei, fie te observa profesorul pe chat si iti lamureste nedumerirea.

Un alt lucru fantastic este ca totul se inregistreaza. Orice bit de informatie, orice Schmutzi pe care il spui devine informatie digitala – cu bine si cu rau. Spui o vorba de duh – este inregistrata. Spui o tampenie cat turnul Eiffel – ramane si ea pentru posteritate, ca cineva sa se mire ce afon a putut sa predea in anul 2020.

De exemplu, la acest mini-curs de programare, am folosit doua analogii noi, care mi-au venit pe loc in timpul predarii, si pe care vreau sa le pastrez deacum incolo: analogia unei variabile cu o cutiuta de diferite marimi functie de tipul ei (variabilele char sunt cutiute mai mici decat variabilele int), si analogia intre instructiunile de ciclare (loop) si alergatul turelor pe stadion. Am facut desene si am dat explicatii noi care cred ca au fost mai ilustrative de cat ce se spune traditional despre aceste concepte. Si fiind inregistrate pot fi folosite, replicate, si imbunatatite de acum incolo de mine si de altii.

Un alt lucru interesant cu video-conferencing este urmatorul: cursul meu de la universitate are sapte sectiuni de laborator. Studentii trebuie sa participe la sectiunea lor prin video-conferinta, dar vor avea si pe celelalte sase ca exemple ce le pot urmari. Daca, sa zicem, nu inteleg explicatia asistentului lor, vor putea urmari explicatia altui asistent. Sper ca din sapte explicatii diferite [ la acelasi lucru ] vor gasi una care le place.

Scriam ieri si de cartile zybooks care vin mana-n mana cu video-conferintele zoom.

Imaginati-va urmatorul gen de carte: cititi romanul “Razboi si pace”. Plin de descrieri minunate pe care fiecare le vedem cu ochii mintii noastre. Dar in plus la ochii mintii noastre, imaginati-va ca avem optiunea de a produce automat filmul unui paragraf. Sau al unei pagini de carte. Sa zicem dansul Natashei cu printul Andrei. Dupa ce l-am vazut cu ochii mintii noastre, putem apoi sa-l vedem cu ochii, ochi, asa cum este creat de aceasta optiune a cartii. Putem incerca diferite dansuri: vals [ca-n roman], dar si rock, pop, si de ce nu dans popular. Ne putem juca cu paragraful lui Tolstoi ca sa exploram diferite what-if – uri pornind de la ce a scris el, dar adaugand interpretarea noastra. Ei, this is a game changer in my books. Asa ceva nu am mai vazut pana acum.

Bineinteles, zybooks face animarea asta limitat – doar in anumite puncte si doar pentru anumite situatii, respectiv pentru probleme de programare sau proiectare de circuite. Dar tinand cont de tehnologia existenta in gaming nu mi se pare tocmai SF ca cineva sa creeze acum legatura intre romane / literatura si gaming. Astfel cartea devine scenariul “jocului” din care cititorul incepe sa faca parte. Bineinteles, nu este un joc fix, precum un film pe care-l urmaresti la cinema. Ci un film care se creaza automat pe masura ce citesti cartea, functie de felul in care intelegi ceea ce ai citit.

Si aici vine the bang for your buck: orice cititor devine astfel un creator. Orice carte va avea o multime de incarnari, asemanatoare, dar totusi diferite. Pentru ca fiecare din noi o intelegem intr-un fel propriu.

Nu stiu, dar daca nu eram obligat sa folosesc zoom video-conferencing si sa ma uit in stanga si-n dreapta la cum sa-mi predau cursurile prin video-conferinta, nu m-as fi uitat niciodata in directia asta. Acum stau si ma scarpin in cap: Cum naiba am putut fi asa de papagal si sa nu ma uit in directia asta?

March 27 2020 at 8AM

Am astazi ultima lectie din mini-cursul de C. Dupa asta voi incepe sa meditez la ce s-a intamplat.

Sa ne gandim unde am fost cu o saptamana in urma, si unde suntem acum.

Sa vad daca reusesc sa-mi sintetizez la cald principalele trei concluzii legate de mini-curs. Oricum, voi scrie in weekend un articol lung pentru 7zile.info pe tema acestui mini-curs.

Poate lucrul cel mai uimitor este volumul de material care s-a strans. Avem inregistrari de la toate lectiile, toate notele de lectie, si toate programele pe care le-am scris impreuna. Avem discutiile noastre din timpul lectiilor. Avem inregistrat absolut tot – pana si zgomotele pe care Simona le-a facut vinerea trecuta cand a trebuit neaparat sa faca nu stiu ce treaba in timpul inregistrarii noastre. 

Putem acum face diferite lucruri cu acest material in forma digitala. Desigur, il facem disponibil oricui este interesat. Apoi il vom putea “impacheta” in diferite formate pentru diferite audiente. Pot eventual sa adaug lectii noi la el. Sau pot sa-l combin cu lectii de la alte materii. Il pot edita ca sa-l fac si mai sharp, desi asta i-ar distruge naturaletea, inclusiv balbele mele de rigoare [ pentru ca nu vreau sa creez impresia ca cursul a fost predat de un robot ].

Apoi, am de gand sa adaug la acest mini-curs un proiect pe care sa-l facem in echipa. Am incercat la un moment dat in timpul cursului sa includ si un proiect pe teme civice pornind de la ideile elevilor. Am cules cinci idei trimise de ei, dar nu a mai fost timp sa ne ocupam si de acest proiect. Ar fi insemnat sa pierd focusul (obiectivul) pe care mi-l propusesem, si pe care l-am descris in syllabus-ul de la inceput. Dar as vrea acum sa folosesc ideile primite de la elevi pentru a defini un singur proiect (pe teme civice), care sa le incorporeze pe toate. Functie dupa cum evolueaza semestrul meu la universitate, am de gand sa pornesc un alt mini-curs in care vom realiza (implementa) acest proiect. Vom lucra in echipa.

Aceasta flexibilitate de a extinde un curs in directii si oportunitati noi nu exista in predatul traditional pentru ca nu ai inregistrarile. In mod traditional, este nevoie ca aceeasi oameni sa ia si cursul si proiectul. Nu mai este nevoie acum: putem adauga elevi noi la proiect, singura conditie fiind ca ei sa urmareasca in avans lectiile noastre.

Si a treia concluzie. Parca relatia profesor – elev este alta. In paradigma clasica, profesorul interactioneaza cu clasa. Eu cand stau in fata salii de curs cu 120 de studenti vad un amfiteatru de fete. Eu le cer intotdeauna sa-si puna in fata [ pe o coala de hartie] numele lor, astfel ca interactiunea mea cu ei sa fie individualizata. Dar sunt singurul care o face. Un profesor in general nu invata numele studentilor lor, mai ales pentru clasele mari. In afara de situatiile exceptionale.

In zoom, insa, parca ai o interactiune unu la unu cu fiecare elev. Desigur, le vezi numele pentru ca ti le afiseaza zoom. Aceasta interactiune stransa ne ajuta (ma refer la educatori) sa intelegem calitatile si minusurile fiecarui elev in parte (lucru pe care-l pricepem doar la orele de laborator. Un profesor insa nu face ore de laborator. Doar preda curs). Dar acum, din cauza interactiunii personalizate, cred ca inteleg mai bine cum sta fiecare in parte. Si sa-i ajut acolo unde scartie, sau sa le prezint oportunitati acolo unde exceleaza. Eu mi-am format o oarece parere despre fiecare din ei chiar si dupa doar opt lectii. Intotdeauna este minunat sa lucrezi cu tineri harnici si inteligenti.

March 28 2020 at 8AM

Poate sunt doar prea negativ, dar un lucru ma mira totusi in final la mini-cursul meu de programare in C: din o suta de locuri, au ramas neocupate optzeci si trei!

Sunt foarte puzzled de asta, pentru ca stiu ce oferta exista in tara pentru educatie. Totusi nu in fiecare zi ai la dispozitie un profesor universitar plin din SUA dispus sa stea cot la cot cu elevi de liceu si de gimnaziu ca sa le explice programare. Iar cursul a fost popularizat foarte bine pe retelele sociale. Si totusi au ramas optzeci si trei de locuri goale …

Am fost deasemenea mirat ca in afara de Iulian, nici un alt profesor de liceu n-a fost curios sa-si bage nasul ca sa vada ce se intampla … Foarte ciudat …

Este OK. Dragoste cu forta nu se poate. Poate cativa o sa mai trickle down, din stanga si din dreapta, ca sa se intereseze de materialele de curs, dar in acest moment incep sa vad posibilitatea reala ca sa nu avem in final nici o suta de interesati in acest mini-curs.

Asta nu ma mira pe undeva: Tendinta puternica de auto-izolare in cunoastere a inceput cu mult inainte de Coronavirus. Daca nu stii ceva, atunci inseamna ca nu exista. Este si asta o chestie …

Articolul precedentLumea noastră după Covid
Articolul următorNu virusu-i de vină
Absolvent al Universității „Politehnica” din Timisoara și University of Cincinnati, din Statele Unite ale Americii. Doctor în Computer Science. Din 2000, profesor la Stony Brook University din New York.

Lasă un răspuns